Pandora se află într-o continuă luptă cu editorii de muzică și cu organizațiile de gestionare pentru drepturile de autor din Statele Unite: ASCAP și BMI.
Cele două organizații colectează împreună peste 2 miliarde de dolari anual și acoperă peste 90% din muzica utilizată [adică difuzată, cumpărată, licențiată] pe teritoriul SUA. Mai multe de jumătate din acești bani vin din folosirea muzicii pe Internet – statistica spunea în 2013 că muzica digitală este la 59% din totalul muzicii.
Site-ul de muzică online Pandora plătește drepturile de autor doar cu 1.85% din veniturile pe care le primește din abonamente și publicitate, față de standardul de 4% din muzica offline. Desigur autorii și editorii sunt nemulțumiți și încearcă să rezolve această problemă. Inclusiv pe cale legală!
Citiți articolul din NY Times pentru detalii despre cum s-a ajuns în situația asta. Un pic de istorie nu strică :-)
Concluzia articolului este una care se potrivește și situației din drepturile de autor din Uniunea Europeană și din România, nu doar în muzica online ci în toată industria muzicală modernă:
For songwriters, Ascap and BMI have also been among the most reliable institutions in the music industry, and few want to see them go. But Rick Carnes, a Nashville songwriter and president of the Songwriters Guild of America, said that while these organizations had served him and his colleagues well, the Justice Department agreements that govern them were outdated and must be changed.
Legea drepturilor de autor a fost inventată acum mai mult de 120 de ani. Între timp drepturile de autor și-au extins foarte mult înțelesul inițial și domeniile de aplicare, odată cu dezvoltarea tehnologică. Cea mai mare inovație este desigur apariția Internetului care a revoluționat întreaga societate umană și a redefinit toate industriile, inclusiv cele creative.
