Cine mă cunoaște a observat că sunt un idealist. Un optimist și un idealist. 
Am crezut mereu că merit ce e mai bun și rareori m-am oprit să îmi trag sufletul la jumătatea drumului. Nu vorbesc doar de viața profesională unde singura competiție pe care am acceptat-o a fost cu mine însumi. Vorbesc inclusiv de partea personală a vieții mele.
Uneori, când eram dezamăgit de situația în care mă aflam se vedea și pe blog (aici, aici, aici). Voiam mai mult! Voiam ceea ce meritam.
Sunt un idealist și am cerut mereu ce mi se cuvenea. Și se pare că Universul mi-a dat exact ce am cerut.
Când am cunoscut-o pe ea piesele de puzzle s-au pus toate, una câte una, în locurile lor. În locurile în care știam eu că trebuie să fie!
În prima seară am râs mult cu ea. Am râs pentru că făceam glume pentru a-i vedea zâmbetul superb, luminat de cei mai frumoși dinți [ținuți de un aparat dentar – semn că nu era doar frumoasă, ci și atentă la detalii]. Dar am râs și mai mult pentru că fiecare glumă a mea avea o replică a ei. De cele mai multe ori era o replică și mai amuzantă! “O fată frumoasă cu simțul umorului”, mă miram eu în gând, chiar din prima zi.
În prima noapte mi-a dărămat toate prejudecățile despre fete, despre blonde, despre puștoaice, despre Timișoara, Moldova, Otopeni. De fapt, ca să fiu sincer, a dărmâmat toate prejudecățile ALTORA. Că eu mereu am crezut, în mintea mea, că există fete ca ea, doar că trebuie să am răbdare și o voi găsi.
Îmi plac provocările. Mă plictisesc repetițiile. Caut excepționalul. Cred că-l merit.
Ea a fost altfel decât orice fată și decât orice băiat pe care îi cunoșteam eu până atunci, chiar din prima zi. A fost cu adevărat excepțională.
Conștient că este o minune în viața mea, am ținut cu dinții la relația noastră. Dar într-un mod în care să nu fiu sufocant, să nu fiu acaparator, să nu fiu grăbit. Așteptasem atâția ani s-o găsesc, ce mai contau câteva luni? I-am dat libertatea pe care eu o prețuiesc pentru a o admira de la distanță. I-am oferit provocări pe care eu le iubesc pentru a vedea dacă ne potrivim. Am prețuit-o și am respectat-o așa cum îmi place să fiu și eu prețuit și respectat. Am primit înapoi iubire, respect, surprize și libertate.
Ea este cuminte și tăcută așa cum îmi place mie. Ea este pasională și vorbăreață așa cum îmi place mie.
Ea este independentă și familistă. Ea este o rebelă și o gospodină. Ea este delicată și tot ea montează mobilă în casă. Ea este sensibilă și tot ea desparte cu mâinile goale doi câini care se luptă. Ea este aventuroasă și atentă la detalii. Ea îmi vorbește cu delicatețe și tot ea face glume mai porcoase decât mine.
Iubesc oamenii care nu se bagă singuri într-o categorie.
Ea poate fi însoțitoarea de zbor sexy și o mamă dedicată. În același timp, fără nicio problemă, fără niciun efort. Poate scrie articole despre parenting pe blog și să danseze nebunește pe plajă. Personal, nu mi se pare nicio contradicție în toate aceste situații, și ani de zile am visat că ele se pot găsi la un singur om, într-o fată blondă, cu dinți perfecți și ochii albaștri.
Ea este prima persoană care mi-a spus “Ești minunat”. Eu speram că sunt minunat, voiam să fiu minunat și probabil existau câțiva oameni care credeau că sunt minunat. Ea însă mi-a spus-o direct și clar: “Ești minunat”. Și nu a spus asta pentru a mă flata sau pentru a mă cuceri, fiindcă a doua zi s-a întâlnit cu alt băiat :-) A fost sinceră și, deși probabil nu mă iubea atunci, a vrut să îmi spună ce simte. M-a cucerit nu doar pentru că m-a lăudat, ci pentru că a venit cu argumente pe care le știam și eu, dar mi-era teamă să mi le recunosc.
Vă spun… toate piesele de puzzle s-au așezat firesc la locul lor de când am cunoscut-o. Sunt un norocos și sunt recunoscător că am cunoscut-o, că i-a plăcut de mine, că am reușit să o cuceresc.
Nunta noastră a fost ca ea: luminoasă, naturală, originală, ușor ciudată, dar perfectă pentru mine.
Pozele noastre din vacanțe, din casuța noastră, cu Sasha, cu Minnie, cu râsete și îmbrățișări… pozele pe care le scăpăm pe Facebook… arată prea frumos ca să fie adevărat, spun prietenii. Incredibil, dar sunt adevărate! Așa e viața mea de când am cunoscut-o: plină de vacanțe, de zâmbete, de oameni [și căței] frumoși.
Cine mă cunoaște știe că o ador.
Deși ea va face o ironie după ce va citi ce am scris aici… Așa voi ști că sunt minunat indiferent dacă ea apărea sau nu în viața mea. Însă doar alături de ea sunt și minunat, și fericit.
Fotografia este realizată fix acum 3 ani, în curtea Primăriei unde ne-am căsătorit.
