Context: Articolul Danei – Nu așa trebuia să fie, apoi răspunsul meu, apoi răspunsul ei de acum câteva zile.
Repet: toate realitățile pe care le vede Dana le văd și eu de 16 ani. Vorbesc uneori despre noroiul din mass-media, despre frustrarea din oameni, despre viitorul educației în România. Nu am ochelari de cal, nu trăiesc într-o lume paralelă. Dimpotrivă, atitudinea mea este una profund implicată, constructivă, optimistă și din acest motiv continui articolele pe acest subiect.
—————————————————
Într-o clasă unde în fiecare an golanii sunt premiați pentru că “sunt mai interesanți” și “fac audiență” cum se simt cei câțiva copii care învață bine, n-au nicio absență și sunt conștiincioși? După un timp acei copii buni care ar trebui să fie premianți se schimbă… Acei copii buni, ce vor crede despre ei, despre clasa lor, despre viață – văzând că golanii sunt scoși în față și lăudați?
Știi ce se va întâmpla, nu-i așa? Copiii buni, care învață bine și au temele făcute vor renunța… Într-o lume care slăvește mizeria și noroiul premianții vor deveni golani într-un final.
—————————————————-
Voi nu vedeți că mass-media și persoanele publice din România cad într-o capcană a pesimismului distructiv? Voi nu vedeți că totul este nefiresc și asta ne distruge încet și sigur?
Scuza emisiunilor TV care invită și promovează zilnic neghina societății a fost la început aceeași scuză pe care blogurile populare o folosesc astăzi: arătăm relele pentru a le sancționa, ironiza, pentru a le cunoaște.
Dar după câteva luni această “misiune” a fost uitată. Și mizeriile care la început erau scoase în față pentru ca publicul să le cunoască [așa cum mulți comentatori mi-au atras atenția] apoi au devenit subiecte mondene la modă, iar fostele amante ale fraților mamelor fotbaliștilor verișorilor manechinelor au devenit vedete și modele de succes. Care e meseria Danielei Crudu? Care e profesia de bază a Blondei lui Bote? Care e talentul lui Fernando? Înțelegi ce spun…
Voi nu vedeți că vă ascundeți după deget? Spuneți că vreți să știți relele din România dar apoi sunteți luați de val și relele respective vă consumă întreg timpul, întreaga zi și apoi întreaga viață. Relele nu mai sunt ironizate ci sunt luate în serios iar lucrurile bune [pentru că sunt multe lucruri bune în țara noastră] se pierd pe drum.
Iar la finalul zilei e firesc să spuneți: în România totul este rău, nu mai avem nicio șansă. Nu mai avem nicio șansă pentru că vă complaceți. Pentru că vă place mizeria. Pentru că VREȚI să vedeți doar mizeria.
Pentru că uitați că la Olimpiadă câștigă cei mai buni sportivi și la Nobel se premiază cei mai mari savanți pentru că omul are nevoie să celebreze excepțiile pozitive. Excepțiile care îl trag în sus, care îl fac mândru, care îi dau speranță.
Pentru că lăudați golanii și vă place spectacolul pe care ei îl fac. Iar foștii premianți au înțeles mesajul vostru și se lasă păgubași.
Comments are closed.