Am scris foarte rar pe blog zilele acestea. Îmi tot vine pofta să vă arăt un single nou de la un artist din underground, sau un mashup fain, sau un album care merită ascultat. Dar imediat mă opresc, un pic rușinat de asemenea gând, zicându-mi: “Cui îi pasă de muzică și de videoclipuri în aceste zile tensionate, pline de știri fierbinți pentru țară?”
E greu să fii normal în vremuri anormale. Cauți normalitatea [atâta cât exista ea cu câteva luni înainte], cauți un echilibru și nu-l poți menține, atacat de valuri-valuri de săgeți [otrăvite] care te inundă din toate părțile, mai ales din mass media. Așa că închizi televizorul, închizi radioul, oprești contul Twitter și oprești și laptopul, până la urmă.
Ok, le-ai oprit pe toate… dar cei din jurul tău le-au oprit?
Violența e în aer. Pe stradă, în formă explicită, dar și pe internet, la televizor, în discuții. Violență fizică și verbală. Ură născută din frustrări adunate în decenii.
Descopăr răutatea unor oameni pe care îi admiram, îi ascultam, îi citeam și îi citam [sau este adevărata lor față, care în contextul acesta mi se pare o surpriză neplăcută]. Îmi vine să dau unfollow / unsubscribe / unfriend la trei sferturi din sursele pe care le urmăream până acum. Nu m-am săturat de acești oameni, nu m-am supărat pe ei, dar m-au dezamăgit căzând subit și rapid în capcană.
Și atunci unde e loc de muzică? De un artist nou, un mashup fain sau un album care merită ascultat?
Dar apoi mă gândesc: Istoria este ciclică, evenimente se întâmplă zi de zi, guverne cad, regii mor, alți regi se ridică pentru ca apoi să moară și ei, dar muzica rămâne. Cine era prim-ministru în Anglia când Beatles lansau “Revolver”? Cine era rege când Mozart scria “Don Giovanni”? Erau republicanii sau democrații la putere în State când Michael lansa “Thriller”?
Să mai scriu despre muzică? Sau sunteți prea ocupați zilele acestea?
FOTO: Luiz Fernando (CC-BY-3.0)
Comments are closed.