Vreau ceva de genul ăsta

Dă play la melodia asta și citește… 

Weekendul perfect tocmai s-a încheiat.

Vineri am stat cu Sasha și părinții mei, Ioana fiind plecată la un curs nou. Sâmbătă am trăit momente pline de emoție, bucurie și împlinire la show-ul Tequila. Duminică am mâncat cu părinții mei, cu soacra mea și una dintre străbunicile copiilor mei, apoi ne-am jucat în curte.

Azi am stat pe iarbă, cu ochii în soare. Prima dată anul acesta. A durat 6 minute, în total, cred. Dar a fost perfect.

Cum e un weekend perfect?

E relaxant, cu familie și prieteni și grătare? E cu emoții și public care țipă?

Mă gândeam azi: weekendul perfect poate fi în multe feluri. Încerc să nu mă limitez, să nu definesc ceva care nu poate fi definit, așa cum e fericirea.

Lipsa oricărei definiții mă face să trăiesc mai [din] plin.

Încerc să nu am nicio așteptare. Să fiu surprins. Să experimentez.

E destul de greu când ai o familie și oameni care depind de tine… Dar weekendul acesta mi-a demonstrat că se poate.

Vorba Ioanei: nu știu, frate, totu-i fain!

Chiar că totu-i fain.

Foto: Skivomady