Sunt câteva întrebări pe care le aud des, în ultimii ani, și care vin din aceeași sursă a problemei: De ce nu sunt mai vizibili oamenii valoroși?
Întrebarea este întemeiată, dar despre sursa problemei nu se vorbește îndeajuns în societatea noastră. Și ar trebui să vorbim mai des despre SURSELE nemulțumirilor noastre. Că altfel ne învârtim în cerc, ne certăm unii cu alții, ne supărăm în bulile noastre și nu ajungem nicăieri.
Ba da, ajungem undeva: la ”ba p-a mă-tii” ? Dar asta nu e o destinație bună.
Întrebări auzite des în jurul meu:
De ce nu sunt mai vizibili artiștii români de calitate din diferite nișe muzicale?
De ce se rulează aceeași 20 de Influenceri în toate campaniile de publicitate?
De ce sunt aceleași 20 de vedete în emisiunile de la televizor?
De ce nu avem mai multe celebrități printre sportivii de performanță?
De ce nu avem partide mai puternice în Opoziție?
Le-ați auzit și voi. Le-ați pus și voi, probabil. Poate chiar zilnic vă întrebați ceva de acest gen.
Poate chiar acum vă gândiți la aceste întrebări. Poate chiar sunteți nervoși din cauza lor.
Poate cariera voastră depinde [sau a fost distrusă] de una dintre aceste întrebări.
Răspunsul meu, pe scurt: Din cauza lenei noastre.
Din cauza comodității noastre. E vina noastră, de fapt.
Let me explain.
Cel mai greu de acceptat pentru un om este să recunoască faptul că e vina lui. În general oamenii dau vina pe alții. Românii în special au tendința de a da vina pe alții, pe vecini, pe vremea nefavorabilă, pe dorința lui Dumnezeu, pe ghinion, pe Soartă și așa mai departe. Știți ce zic: am pierdut meciul pentru că ”ne-au furat arbitrii”. Nu e vina noastră că am jucat prost acest meci, e vina ALTORA.
În acest caz cine e de vină că nu sunt promovați artiștii români de calitate care cântă jazz, de exemplu? ? Cu siguranță radiourile care caută profiturile rapide și casele de discuri lacome. Așa se zice.
Cine e de vină că majoritatea campaniilor publicitare sunt monopolizate de aceleași figuri, care uneori nu se potrivesc contextului? ? Cu siguranță sistemul stricat, corupt. Poate chiar pilele și relațiile. Așa se zice.
Cine e de vină că sportivii de succes internațional nu sunt cunoscuți și apreciați mai mult de presa din România? ? Cu siguranță jurnaliștii și televiziunile sunt de vină. Așa se zice.
Eu cred că noi suntem de vină. Noi și comoditatea noastră.
Comoditatea celor care nu avem răbdare să căutăm mai mult. Să punem suflet în alegerile noastre. Să ”săpăm” dincolo de hiturile alese de radiourile comerciale.
Ce ne oprește să ascultăm un artist român de jazz și să-l recomandăm prietenilor? Că doar avem Internetul cel infinit, nu mai depindem doar de radiourile ”profitoare” și casele de discuri ”lacome”.
Ce ne oprește? Comoditatea.
E mai comod să ascultăm radio, unde niște directori de playlist au făcut treaba pentru noi și ne-au înșirat 40-60 de melodii. Înșirate frumos, comod, premestecate precum un bol alimentar.
Ce ne oprește să avem partide mai puternice care să se opună Sistemului? Comoditatea noastră.
Comoditatea care ne-a ținut în casă atunci când au fost organizate alegeri. Care ne-a oprit să ne interesăm despre fiecare candidat care ne cerea votul pentru a afla ce a făcut în carieră acel om? Ce a construit pentru comunitatea lui? Care e planul pe care îl propune?
Și atunci e mai comod să stăm acasă, sau să votăm o poză frumoasă. Și apoi să ne plângem că politicienii sunt proști și politica este o mizerie.
Hai să nu ne amăgim: în România majoritatea dintre noi votează POZE!
”Ia uiteee, are costum bine călcat, are cravată, e bărbierit bine, pare un om cumsecade. Celălalt se uită cam arogant în poză și parcă aer o gușă cam mare. Hai să-l votăm pe cel bărbierit, e sigur un om potrivit să conducă orașul nostru!” – cam la asta se reduce informarea pentru votul de la alegeri. Cât de superficiale sunt aceste criterii?
Avem artiști de valoare, avem sportivi de succes, avem politicieni bine intenționați. Avem oameni de calitate. I-am văzut eu în ultimele decenii de mers prin țară.
Trebuie (doar) să scăpăm de comoditate și să facem un efort minim de a-i descoperi. Noi, nu alții. Azi, nu mâine.
