Nu v-am spus niciodata nimic despre tatal meu. Astazi simt ca vreau sa va povestesc despre el si Revolutia din 1989.
Tatal meu a avut datoria de a conduce oamenii din garda patriotica ce apara rafinaria la care lucra. Au primit arme si au facut baricade. Impreuna cu muncitorii din fabrica faceau de garda, cu schimbul, pentru a apara un obiectiv care era strategic, fiind o fabrica ce se ocupa cu combustibili!
Mai complicat a fost cand un vagon cu substante explozive a fost pus de-a curmezisul bulevardului, si era mare pericolul ca el sa explodeze si sa rada doua cartiere intregi din Brasov! Din fericire, in nebunia acelor ore, oamenii au avut prezenta de spirit sa rezolve situatia pana cand “teroristii” sa faca vreun rau.
Erau speriati. Erau confuzi si furiosi. Aveau de aparat prieteni, colegi, familie. Si simteau ca traiesc vremuri de istorie.
Tatal meu nu a tras nici macar un glonte! El incerca sa-i tempereze pe oameni, care erau foarte nelinistiti, foarte speriati, dezinformati, dezorganizati. Incerca sa-i convinga ca in blocurile din jur stau colegii lor, vecinii lor, prietenii lor… nu teroristi si securisti doritori de sange. O minte limpede si calma era extrem de folositoare in acel decembrie ’89.
Eu aveam atunci 10 ani, fratii mei mai mici aveau 5 respectiv 3 ani. Tatal meu se gandea atunci la noi, sperand ca vom avea o viata mai buna.
Astazi tatal meu s-a dus la vot. Nu a votat pentru Basescu, sau pentru Tariceanu, sau pentru Geoana sau Voiculescu. A votat pentru mine. Pentru fratii mei.
Iar noi azi ne-am dus la vot din respect pentru el si pentru ce a facut in decembrie 1989.
[tags]Romania, Vot, Revolutie, Referendum[/tags].
Comments are closed.