Continua seria de “dezvaluiri”…
“Ocean de lacrimi” este melodia mea preferata de pe album! Stiti cum toti artistii o dau cotita cand sunt intrebati care e melodia lor preferata, si ei spun ca toate, ca sunt ale lor, ca sunt copiii lor, etc… Eu recunosc, iubesc piesa asta!
Daca “Poate” (albumul “O mare de dragoste” – 2004) a devenit bosa-nova dupa ce, initial, fusese o piesa pop-house, melodia “Ocean de lacrimi” a urmat drumul invers: compusa pe ritm de bosa-nova, a beneficiat si de un remix mai dance. Pentru ca, evident, “Ocean de lacrimi” este sora piesei “Poate”, care a avut un succes impresionant printre ascultatorii Hi-Q, chit ca nu a fost single niciodata…
Intr-o perioada foarte neagra din punct de vedere personal (toamna anului trecut), cand sentimentele mele erau intr-un carusel mortal, am avut trei faze: panica, deziluzie si tristete. In prima faza am bolit, nereusind sa fac nimic-nimic, atat de panicat eram… In a doua faza am transformat ce simteam in versuri si note sumbre, furioase, nefiresti (“Mor de dor”)… In a treia faza m-am obisnuit cu durerea si am ramas cu tristetea, si a iesit “Ocean de lacrimi”.
Eram trist si scriam mult, iar totul a pornit de la versuri, in care spuneam ca iubesc fara sa recunosc, ca simt fara sa vreau sa simt, ca ma mint in continuu (“… sau poate n-am incetat sa te iubesc nicicand”). Eram in faza de acceptare a faptului ca, desi ranit, iubesc in continuare. Si imi doream sa pot sa ma detasez de toate, sa fiu eu pe de o parte, si inima mea pe de alta parte, si sa discut cu ea, si ea sa-mi spuna lucruri, si eu sa fac pe prostu’, ca si cum nu inteleg ce-mi zice inima (“…nu stiu de-i bine sau e rau, dar inima imi plange mereu”).
Era clar ca nu stiam inca ce sa cred, si cum sa ies din situatie, inca intrebam “de ce eu?”, “de ce mie?”, “de ce ea?”, si cautam raspunsuri pe care nu aveam sa le gasesc niciodata (“…m-am innecat si nu mai pot sa ies la liman”). Pentru un moment ma gandeam ca am gresit eu si merit ce mi s-a intamplat (“Poate am crezut in toate, cand totul avea deja un alt sfarsit”), alt moment ma gasea convins ca sunt nevinovat si ea este de vina pentru toata durerea mea (“Poate c-am gresit sau poate n-ai inteles ce mult am suferit”).
Aceasta melodie este prea personala, acum imi dau seama din nou, si doar putini inteleg ce era cu adevarat in sufletul meu atunci… Desi, cu siguranta nu sunt singurul care a suferit din iubire, si care s-a gandit: “ti-am dat mereu mai multa dragoste, si-am primit doar lacrimi” :-( Dupa ce am finalizat melodia, m-am simtit eliberat, ca dupa un mic catharsis.
Orchestratia se bazeaza pe 3 instrumente, toate reci, cu Solo la chitara, George la bas si domnul profesor la saxofon tenor.
Numele proiectului din studio: bosa2.
Comments are closed.