Dan scrie rar pe blog dar când are ceva de spus o face cu aplomb, pasiune și argumentație.
Citiți tot articolul lui aici.
Citez:
Tara noastra e plina de oameni care au un job pe care nu il suporta, o casnicie care nu mai merge, o pregatire profesionala care nu ii incalzeste cu nimic, care locuiesc intr-o zona pe care o urasc etc etc etc. Alti oameni, din alte tari, n-au nicio problema sa admita ca viata lor a ajuns intr-un impas dintr-un anumit punct de vedere si s-o ia de la capat. Noi nu. Noi ne opintim aidoma animalelor din tabloul lui Grigorescu mai departe, tragand dupa noi “o viata plina de amar” […]
Mergeti apoi la usa prin care ies tinerii care tocmai au dat examen de admitere la o facultate. Intrebati-i de ce au ales facultatea respectiva. Raspunsuri gen: “am dat la mai multe, sa vad la care intru” sau “aici dam mai multi prieteni” sau o simpla si atotgraitoare ridicare din umeri sunt pe cat de multe, pe atat de inadmisibile […]
De-asta generatia noua de oameni in toata firea poarta, in tara asta, jugul caterincii tineretii lor. Noi nu o luam de la inceput pentru ca nu stim sa incepem. Nu stim sa vedem cand ceva a ajuns la sfarsit. Nu avem curajul sa spunem “punct si de la capat”. Mai bine indesam capul intre umerii personali si ne opintim mai departe. Incotro? Asa… spre nicaieri… sa treaca timpul…
Comments are closed.