Cineva trebuie să spună asta, măcar acum:
Îmi pare rău pentru prostituția de la televizor… Ne-ați crescut cu frica lui Dumnezeu, cu demnitate și respect. Nu știu cum ne-am pierdut pe drum, poate din cauză că am plecat de acasă de mult. Dar tot n-avem nicio scuză.
Îmi pare rău pentru că acceptăm minciunile. Și îmi pare rău pentru politicieni, noi i-am ales, cu bune intenții. Acum ei își bat joc de voi și de munca voastră de o viață.
Îmi pare rău de regretele pentru trecut: sunt voci care spun că era mai bine sub Ceaușescu, pentru că aveai un loc de muncă asigurat, era cald și bine. Noi știm că erați ținuți în frig și în întuneric, în umilință, în frică și în izolare. Noi știm că mamele făceau minuni gătind în fiecare zi folosind doar cartofi și apă, plângând pe ascuns de neputință.
Îmi pare rău pentru că am dat fabricile pe degeaba. Și pădurile. Și petrolul, și cam tot ce are frumos pământul românesc. Știu că ați muncit și v-ați dedicat tinerețea pentru ca ele să fie ale noastre, ale copiilor voștri. Nu mai sunt… și e doar vina noastră.
Îmi pare rău că am călcat, rând pe rând, fiecare vis pe care îl aveați și fiecare promisiune pe care v-ați făcut-o când ați ieșit în stradă în ‘89, în frigul ăla crunt, împotriva nimănui, de frica tuturor. Vă gândeați la noi atunci.
Îmi pare rău că v-am dezamăgit.
Voi sunteți părinții noștri și ați fi meritat mai mult.
Photo: Marius Bob
Comments are closed.