Avem urmatoarele 3 situatii din ultima saptamana:
Unu: ma suna cineva, se prezinta redactor la o revista de tineri, ma intreaba ce se mai intampla cu Hi-Q ca trebuie sa faca articol. O rog sa-mi puna intrebarile pe mail, asa e regula, ne-am ars de prea multe ori! Ea insista “totusi, o intamplare hazlie, ceva”. Eu ii spun ca nu am intamplari hazlii, muncesc mult, pun suflet, sunt prea putine lucruri “hazlii”. Ea: “Hai mah, ca stiu ca voi sunteti haiosi”. Ei bine, nu suntem haiosi, imi pare rau! “Dar album nou nu mai scoateti?”. Eu: “Am lansat <> acum 3 luni”. “Da? Aaa…”. Am rugat-o sa se mai informeze si sa-mi dea intrebarile pe mail.
Doi: Interviu cu o televiziune locala. Prezentatoarea vorbea normal, era o fata draguta. In momentul in care se filmeaza, timbrul, impartirea frazelor, accentul, toate se schimba si devine alt om… Hm:-( Si incepe: “Ii avem aici pe Hi-Q, baietii sunt din Brasov dar Nico e din Bucuresti…”. Nico ii spune elegant ca ea e din Sighisoara, fata incearca sa faca o gluma, o da si mai tare in bara, pana la urma luam interviul de la capat. Apoi ne pune vesnica intrebare: “Ce planuri aveti?”. Noi, rabdatori, incercam sa salvam ceva dintr-un interviu cu limbaj de lemn si meschin. Ea insista… De fapt, nu stie nimic despre noi.
Trei: Un tip de la o televiziune de muzica ne ia un mic interviu intr-un club. Incepe cu intrebarea daca “e adevarat ca Hi-Q nu prea mai are bani, nu are succes, trupa se desparte, ca am citit in ziare?”. Eu ma mir sincer unde a citit, ca eu nu am vazut, iar situatia este exact opusa pe toate planurile: muzica, televiziune, serial TV, studio de inregistrari, casa de productie. In fine, dupa ce Mitzah incearca sa-i explice prezentatorului, in cuvinte istete si simpatice, ca Hi-Q merge cu motoarele turate la maxim si ca suntem in cea mai buna perioada a noastra de peste 10 ani de cariera, interviul se incheie. Dupa ce camera se opreste, il intrebam: “Pe bune acum, unde ai citit tu prostiile astea?”. Ne raspunde senin: “Parca am citit candva prin Star”.
Eu nu sunt jurnalist, toata viata am studiat fizica si informatica, dar ma gandesc ca bunul-simt iti zice sa te documentezi putin inainte sa iei un interviu. Iar daca nu stii despre ce sa vorbesti, incerci sa ocolesti ceea ce nu stapanesti, si sa ramai in zona pe care o cunosti! Nu mai spun de etica, originalitate, umor…
Sunt atate povesti cu asa-zisi “jurnalisti”, povesti la limita dintre tragic si senil, incat ma gandesc sa-l iau pe Staru si sa scriem o carte. Dar nu va asteptati sa va distrati citind-o… Eu plang cand imi amintesc! E frustrant!
De cativa ani nu mai cred nimic din ce scrie in ziar. Ma gandesc ca articolul este scris de unul dintre sutele de “jurnalisti” intalniti in viata mea, si atunci imi e clar!
PS: Si Zoso se plangea zilele trecute. Si toti prietenii mei care incearca sa faca performanta in domeniul nostru.
PS2: Ca sa fie clar, vorbesc despre jurnalistii “de monden”.
“Leave Me Alone” – Michael Jackson
[tags]Hi-Q, Music, Romania[/tags].
Comments are closed.