Dragoș, fratele meu cel mic, este un tip foarte cerebral, echilibrat, realist până la cinism uneori. Dar…
În seara asta am terminat mixajul la melodia “Așa-s prietenii” și am vrut neapărat să i-o arăt și lui. Când piesa a ajuns la partea în care Nicoleta cântă “Și chiar dac-aș putea, nimic nu aș schimba, și știu că orice-ar fi așa-s prietenii” ceva miraculos s-a întâmplat cu fratele meu. Ceva neașteptat. Ceva care m-a marcat.
Acel “ceva” mă face să cred că tot sufletul pe care l-am pus în aceste versuri, toată munca de aproape doi ani pe care am investit-o în melodia asta, totul merită cu prisosință. Pentru o clipă unică, născută din do diez minor.
De astăzi viața noastră nu va mai fi lafel. Pentru că “așa-s prietenii”.
Comments are closed.