Citeşte în timp ce asculţi melodia de mai jos:
Cătălina i-a spus lui Mihai aseară: “Îmi place mult cum gândeşti dar uneori am impresia că eşti prea idealist”. Mi s-a părut amuzant asta, pentru că Anca îmi spusese mie acelaşi lucru cu câteva ore înainte.
Mihai i-a răspuns folosind, fără să ştie, aceleaşi idei ca şi mine, mai devreme.
I-a spus că toată viaţa s-a bazat pe vise nebuneşti pe care apoi le-a realizat. Pe vorbe mari în care doar el şi eu credeam atunci. În idealuri care păreau mereu prea sus.
Noi trăim din vise în care credem doar noi. Aşa am fost învăţaţi, aşa ne-am obişnuit. Însăşi viaţa noastră este un vis prea îndrăzneţ, nebunesc…
Şi dacă visăm prea mult, ce dacă? Sunt fericit că am încercat ce nimeni nu a avut curajul să încerce. Până la urmă visele nu ni le poate lua nimeni.
Dar cel mai important – asta e viaţa mea şi hotărăsc doar eu ce voi face cu ea. Chiar dacă înseamnă să-mi iau zborul deasupra norilor, ăia care sunt departe de nici nu-i vezi…
Comments are closed.