Ne mai întreabă ziariștii sau lumea prin țară de ce nu mai prezentăm emisiuni la televizor cum erau cele din 2000-2003 de la Antena1.
Răspunsul nostru?
Televiziunea s-a schimbat, vremurile s-au schimbat, am impresia că și publicul s-a schimbat. Nu vrea să cad în capcana de a spune că emisiunile oferă ceea ce publicul își dorește… Nu cred că este chiar așa și vă spun un singur motiv: majoritatea românilor trăiesc în sărăcie și singura lor distracție este să se uite la TV; ei sunt captivi în fața ecranului, nu prea au unde pleca și astfel înghit orice li se oferă.
Dar e clar, uitându-mă că nu se mai fac producții spectaculoase în aer liber de câțiva ani, cu desfășurări de forțe impresionante, cu public ne-plătit care să vină de plăcere, e clar că trăim alte vremuri.
Privim foarte rar în trecut, cel mai des în viitor. Iar viitorul este online așa că nu sunt îngrijorat: avem televiziunea online Hi-Q TV, avem serial online în turneu, concursuri video pentru fanii Hi-Q și multe alte producții video. Așa că televiziunea ne place în continuare doar că folosim alt mediu. Unul care ne convine, pentru un public care ne convine.
Și când simțim că noroiul ne sufocă ne retragem tot pe internet, acolo unde oamenii pe care îi admirăm sunt pe Twitter, pe bloguri, pe la conferințe și simpozioane.
Chiar nu mă plâng.
Toată lumea se plânge. Ei sunt victime ale destinului iar eu cred din tot sufletul că pot hotărî în ce direcție se duce viața mea! Eu pot hotărî ce spun, ce gândesc, ce cânt, la ce mă uit, ce fac mâine.
Eu pot hotărî să plec, dacă știu că așa îmi va fi mai bine.
Întrebarea care rămâne este: eu am casă de discuri, am alternative, am avocați, dar pe poporul român care e captiv în fața televizoarelor cine îl apără?
Comments are closed.