Din când în când mă agață câte cineva, fie pe la conferințe, fie pe email, care mă ceartă că nu mă pricep la online.
Eu recunosc și aștept sfaturile lui. Pentru că de cele mai multe ori înveți mai multe ascultând decât vorbind…
Și îmi explică ei cum ar face un site nou cu muzică, să aibă și bloguri, și pagini personalizate, și aia, și cealaltă, și de toate. Cum ar schimba el AJAX-ul de pe eOk.ro. Cum ar face totul mai ușor de folosit, de cumpărat, de sortat.
Pe scurt: cum ar face el ca eOk.ro să fie muuuult mai bun decât cum e acum.
Observații de bun simț.
Dar apoi îl întreb și eu câteva lucruri.
Și reacțiile lui nu încetează să apară:
“Aaa… trebuie să semnez cu casele de discuri, nu ajunge că mă cunosc cu artiștii? Ceeee… ai nevoie de aurizație din partea ADA? Ce e ADA? Cum… nu pot folosi serverul de acasă? Cââât… cum dom‘ne să coste atâta? Cuuum… există o limită minimă legală a prețului de vânzare? Păi… eu din ce mai fac bani dacă Orange/Vodafone ne ia atât de mult? Hm… e prea complicat, nu știam că e așa”
“Nu știam că e așa complicat.”
Dacă era atât de simplu pe cât pare din afară n-ar fi 100 de siteuri la fel? N-ai fi tu în locul meu și nu pe holurile conferinței, căutând să te bagi în seamă?
PS: articol gen Zoso.
Photo: Neuro
Comments are closed.