Într-unul dintre zecile de interviuri din vara aceasta am fost lăudat că am curaj.
Am curaj?
Vreau să am curaj! Vreau!
Pentru că acest curaj mi-a dat mie tot ce am avut mai bun în viață! Și trăim vremuri care cer de la noi curaj.
Curajul de a spune nu. Curajul de a renunța și curajul de a nu ne lăsa bătuți. Curajul de a spune ce simțim. Curajul de a rupe convențiile. Curajul de a te lua la trântă. Curajul de a nu fi înțeles. Curajul de a fi hulit.
Vreau să fiu curajos. N-ajunge să fiu deștept sau talentat. Sunt sute de mii de tineri deștepți și talentați care pierd ziua de astăzi de frică.
Alții însă, puțini, resetează tot și o iau de la capăt de la zero, printre străini. Și curajul lor este răsplătit.
Eu strig cât pot de tare hai să ne batem cu noi în primul rând că stăm aici,
Adică-n prima linie plini de cicatrici!
Tre‘ să avem curaj să nu ne cramponăm, să vedem dincolo de ambalaj.
Comments are closed.