Nu cred că Paradisul este extrem de alb și extrem de dulce, cu coloane grecești imaculate, norișori pufoși, liniște și păsărele.
Cred că Paradisul este simplu, precum natura și Universul. Dar frumos, delicat, bogat fără să aglomereze simțurile, ci doar sublim și impresionant fără să facă vreun efort, fără briz-briz-uri.
Iar Sting a adus în seara asta pe pământ, în fața Casei Poporului, muzica directă dar atât de fină a Paradisului.
Pop – muzică “populară”, ușor de fredonat, aproape exclusiv bazată pe interpretul vocal. Un stil în principiu simplu, direct, ușor de înțeles de publicul larg, mai puțin încărcat de furie decât hip-hop-ul, mai puțin agresiv decât rock-ul.
Plus simfonic – orchestră clasică, grandoare, finețe, muzică adâncă, în general exclusiv instrumentală.
Un mix între comercial și clasic pe care Sting l-a dus spre perfecțiune!
Sunt încă sub efectul concertului… A fost sublim. Atât de cald, de profund. Atât de muzical. Atâtea straturi de muzică și sensuri.
Comments are closed.