Gând despre sculpturi




În octombrie am terminat noul album Hi-Q. Zece melodii noi, un nou sound, o atitudine nouă.

Apoi pe 10 noiembrie am refăcut câteva mixaje și am terminat cu adevărat noul album.

Pe 22 noiembrie, cu câteva zile înainte de lansarea primului single “Solo” am modificat câteva melodii și am terminat noul album.

Pe 7 decembrie am retras câteva chitări și un bas, și am refăcut câteva mixaje. Am masterizat tot albumul și acum albumul era gata.

Ieri, 10 decembrie 2011 am mai făcut câteva modificări și noul album este gata.

Ai dreptate… noul album este gata azi și totuși nu va fi gata niciodată! Există mereu o infinitate de finisaje, un milion de hârtii ca cea de mai sus, mii de creioane. Și asta nu pentru că nu sunt hotărât, sau pentru că mixajul de înainte n-a fost bun, ci pentru că muzica este un organism care trăiește. Muzica nu este un punct în istorie, este vântul care bate din toate direcțiile, răsfățat, prin istorie.

Citeam undeva că sculptura pe care un artist o concepe este deja ascunsă în piatra din munte iar sculptorul nu face altceva decât să o dezvăluie. Eu cred că sculptura perfectă se finisează toată viața.