Anul Sabatic

Ce m-a apucat să scriu despre anul sabatic?

Acum câteva săptămâni am fost invitat la un interviu de o domnișoară pe care o cunoșteam de la altă televiziune. Nu știam că s-a mutat de acolo!

Înainte de interviu Cristina m-a întrebat ce am mai făcut de când nu ne-am mai întâlnit [de câțiva ani], știi tipul de conversație, small talk, până e gata machiajul, să treacă timpul.

I-am povestit că m-am căsătorit, am un copil mic, m-am mutat la casă, cățeluș, grădină… Cu ce mă mândresc eu de obicei :-)

Din vorbă în vorbă aflu că și-a luat ceea ce unii numesc Anul Sabatic.

Adică a plecat de tot din București, într-un concediu prelungit. S-a dus la mama ei, în Ardeal.

– Și, ce ai făcut?
– Am trăit! M-am odihnit!

Anul Sabatic

Am întrebat-o dacă nu i-a fost teamă că pierde contactul cu industria în care a lucrat, cu companiile, cu oamenii importanți. Ba i-a fost teamă, mai ales în primele luni!

– Mă gândeam că nu o să mă mai vrea nimeni, nicăieri, după ce mă întorc din anul sabatic. Dar când m-am întors am primit imediat trei oferte de job, toate mai bune decât locul de unde plecasem. Da, acolo unde eram buricul pământului și credeam că l-am prins pe Dumnezeu de picior!

Cum a fost anul sabatic al unei tinere de 28 de ani?

– M-am liniștit. M-am despărțit de tipul cu care eram :-) El nu a rezistat atâta timp deconectat de la București. Dar e mai bine acum.
– Deci job mai bun ai găsit, băiat mai bun ai găsit…
– Da! Și ce mi s-a părut extraordinar: lumea pe care am găsit-o la întoarcere era neschimbată. Toți au trăit în continuare și lumea nu s-a sfârșit pentru că eu am lipsit.

Concediu prelungit, dar nu pe motiv de boală. Pe motiv de clarificare. Un fel de an sabatic. Un fel de micro-pensionare la 28 de ani.

Ce curaj, nu-i așa?

La întoarcere lumea era la fel, ea însă era ea.

Comments are closed

Discover more from Florin Grozea

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading