Când m-am mutat de la Braşov în Bucureşti am realizat că lumea se mărise pentru mine. La fel şi oportunităţile. Dar la fel de mult se ridicase şi ştacheta.
În fiecare toamnă studenţi noi apar în Twice, la petrecerea noastră de miercuri seară. Sunt în anul I şi în general sunt cei mai buni/descurcăreţi/deştepţi/orice din zona din care vin. Deodată se trezesc într-un mediu în care cererea este mai mare, oferta este mai variată. În acelaşi timp.
Un mediu concurenţial unde lupta se duce pe mai multe planuri, unde regulile se schimbă din mers, unde oamenii nu au răbdare, nu au milă, nu sunt corecţi mereu.
(CC – DJXia)
Fetele nu aveau nevoie să facă prea multe eforturi pentru a avea succes, pentru că “oferta” e mică la ele în oraş. Băieţii nu trebuiau să fie prea simpatici, pentru că în oraşul de baştină totul este mai relaxat.
Un caz asemănător îl întâlnesc la artiştii şi compozitorii veniţi din provincie: toţi se plâng că e mai greu în Bucureşti, că lupta e inegală, că nu se aşteptau la asta.
Monarh dictator
Cred că acelaşi lucru se întâmplă şi în economia noii ere, bazată pe internet şi tehnologii digitale: clientul are atât de multe oferte încât a devenit aproape imposibil de mulţumit. Pe vremuri se spunea că acest client este stăpân. Acum clientul este un monarh dictator crud şi pretenţios, care are absolut tot ce îşi poate dori.
Cum îl poţi impresiona pe un monarh dictator? Ce îi poţi oferi? Cum îl convingi că tu eşti cel mai bun? Şi, mai grav, cum îl convingi să plătească?
Iar firmele (sau prestatorii de servicii, sau antreprenorii, sau trupele de muzică, de ce nu?) trebuie să reuşească în acest mediu ostil şi concurenţial unde clientul (fanul?) are mereu o alternativă. La un click distanţă. La un pas. Aproape.
Viaţa e grea
Aşa că treceţi la treabă, fete şi băieţi!
Sau întoarceţi-vă înapoi acasă, unde e cald şi bine.
Engleză 
Română