Am invatat mai mult despre compozitie, instrumente si mixaj in ultimele luni de inregistrari la “Hi-Q Acustic” decat in toata cariera mea! Interactiunea cu zeci de instrumentisti, toti foarte buni si cu bagajul lor de cunostiinte, miile de ore de inregistrari si editari, toate acestea mi-a oferit o alta perspectiva asupra muzicii! Am descoperit pe de o parte cat de putine stiam, pe de alta parte cat de multe stiu! Stii proverbul: “cu cat inveti mai mult cu atat iti dai seama ce putine stii”. Asa e!
Astazi vreau sa va vorbesc despre cateva lucruri destul de tehnice despre stilul muzical Hi-Q. Multi ne definesc in graba ca “happy-pop”, sau ca “dance”, dar nu e atat de usor! Si nu cred ca pot defini un stil muzical dupa 10 ani. Sigur, muzica noastra este pop, cu orchestratii care au avut amprenta timpului, trecand de la hip-hop comercial, dance, pop cu elemente r&b sau house, si asa mai departe.
Lucrand la albumul “Best Of” si apoi cu baietii din trupa noastra am (re-)descoperit impreuna un filon comun al melodiilor Hi-Q, mai adanc, mai important, trecand prin diferite stiluri de orchestratii si ritmuri.
De exemplu, structura piesei “Un minut” (compozitori: Bobby Stoica, Florin Grozea) din 2000, care este una foarte ciudata pentru o piesa pop comerciala:
TEMA / BRIDGE / STROFA / BRIDGE / REFREN / BRIDGE / STROFA / TEMA / REFREN / BRIDGE / REFREN
Observi ca bridge-ul, care este folosit in general inainte de refren, aici apare inainte si dupa refren. Mai mult decat atat, apare la inceputul piesei, total independent de refren. Multi spun ca au retinut bridge-ul (“Si mai vreau un minut, doar atat nu mai mult”) in loc de refren, asa cum se intampla de obicei!
Structura aceasta se gaseste intr-o forma aproape identica si in hit-ul “Tu esti dragostea mea” (compozitori: Marius Moga, Florin Grozea) din 2001:
TEMA / STROFA / BRIDGE / REFREN / TEMA / BRIDGE / STROFA / BRIDGE / REFREN / TEMA / BRIDGE / REFREN
Din nou observi pozitionarea bridge-ului (“Lumea spune ca visez prea mult, dar n-are rost s-o ascult”) inainte si dupa refren, cantat insa putin diferit de fiecare data.
O alta structura ciudata, derivata din cea de mai sus gasim la “Te-am iubit, dar…” (compozitori: Florin Grozea, Gabriel Huiban) din 2004:
TEMA / STROFA / BRIDGE / REFREN / BRIDGE / STROFA / TEMA / REFREN / BRIDGE / REFREN / BRIDGE
Aceeasi observatie, bridge inainte si dupa refren, dar si faptul ca piesa se incheie intr-o nota melancolica, data de bridge la final: “Asteptarea e grea, timpul nu vrea sa te am…”.
Lumea se intreaba cum am putut mentine un stil unitar dupa atatia ani, trecand prin orchestratii diferite, avand piese compuse de foarte multi compozitori diferiti ca mentalitate.
Iata unul dintre motive: structurile muzicale Hi-Q.
Sunt multe de discutat, voi reveni.
[tags]Hi-Q, Music, Romania, De10ani[/tags].
Comments are closed.