Acum câteva zile am auzit un prezentator de televiziune foarte cunoscut încercând să se explice la un eveniment monden, deși nimeni nu l-a întrebat nimic… Probabil se simțea cu musca pe căciulă, cum se spune în popor.
Citez: “Sunt mulțumit atâta timp cât naștem emoții în sufletele oamenilor care ne privesc”.
Respectivul/respectiva găzduiește una dintre cele mai dezgustătoare emisiuni TV în care lumea se înjură, se scuipă, se dezbracă la propriu și la figurat, la ore de maximă audiență, când și copiii se uită la televizor.
Dați-mi voie să nu fiu de acord și să vă fac o paralelă: are dreptate un bătăuș să spună că acțiunile lui sunt OK pentru că nasc frică?
Are voie să spună un ministru că are tot dreptul să fure din banii cetățenilor pentru că astfel naște ură în sufletul oamenilor?
Are voie să spună un violator că e bine ceea ce a făcut pentru că “măcar a născut o emoție în sufletul oamenilor”?
Cât de jos pot unii profesioniști (?) din media să meargă pentru a-și liniști conștiința? Cât de jos am ajuns noi să ne uităm la acești oameni și să le dăm premii în loc să-i punem la colțul societății?
Foto: Mohamed N (cc-by-3.0)
Comments are closed.