Una dintre cele mai mari bucurii ale lui Sasha, băiețelul meu cel mare este să îl iau la plimbare în câmpul de lângă casa noastră.
”Mergem în câmp? Hai!”
Uneori ia cu el tricicleta [care devine mountain-bike în câmp], alteori mergem pe jos. La început credeam că excursiile acestea au ca scop efortul fizic și pofta de mâncare, dar am descoperit că reprezintă pentru el o expediție plină de învățături. Și de experimente!
Sasha este foarte curios și eu încerc să nu îl opresc când vrea să încerce ceva nou. Sunt în alertă pentru a interveni dacă devine periculos, dar încerc să nu îl limitez.
Iar în câmp sunt o grămadă de descoperiri noi: ciulinii înalți de 2-3 metri, noroiul adânc săpat de un tractor, melcii zemoși, pietrele de diferite mărimi și culori, gropile și dâmburile, fânul cosit și ars, bălțile cu broscuțe, stupi de albine, cuib de dropii, stâna de oi, cușca câțelului de la baraca muncitorilor, depozitul de lemne, calul legat de gard, epava unei mașini vechi.
Cică tații sunt mai puțin îngrijorați de pete și murdărie, zice un studiu național „Reacția părinților față de murdărirea hainelor copiilor”, comandat de OMO Ultimate. Cu siguranță și eu sunt unul dintre acei tați relaxați… Îmi place mai mult bucuria din ochii lui, când descoperă ceva interesant, decât grija pentru haine. Oricum hainele rămân mici foarte repede, la vârsta asta, așa că nici nu e vorba despre ”rezistență” – nu facem colecție de haine, facem colecție de amintiri!
În imaginile de mai jos veți descoperi o imagine cu Sasha în mijlocul unui drum forestier, așezat pe puloverul meu. Obosise și insitase să scot puloverul, fără să-mi spună de ce… L-am scos și i l-am dat, ca apoi să văd că îl întinde în drum și se așează pe el. ”Ai obosit?”, ”Diaaa!”.
[”Dia” este un ”Da” mai puternic decât simplul ”Da”]
Îmi place că aceste expediții se transformă în mici lecții de botanică: ce e floarea asta? de ce e albă? la ce folosește? putem să le rupem? astea sunt fructe? sunt bune sau nu-bune? asta înțeapă?
Dar în câmp nu e doar despre vorbe. Deseori mergem împreună într-o direcție fără să scoatem niciun cuvânt. Îmi plac acele momente de liniște, îmi arată că are încredere în mine să îi arăt lumea. Iar eu îi arăt că am încredere în el să aleagă drumul pe care îl vrea.
Cred că copiii mici au nevoie uneori de liniște pentru a se descoperi pe ei, pentru a se gândi singuri.
Prea des copiii primesc indicații [”Ia jucăria aia și joacă-te”, ”De ce nu scoți puzzle-ul ala cu văcuța?”, ”Fii atent la bordură”], limite [”Nu ai voie acolo”, ”Ia mâna de pe aia”, ”Dă-te jos imediat”] și chiar amenințări [”O să cazi”, ”Te lovești dacă faci așa”, ”O să te pierzi”]. Cred că e frustrant pentru ei să fie în continuu ghidați ca niște păpuși și chiar manipulați să facă ceva anume sau ”să fie cuminți”.
Minutele de liniște împreună în câmp cred că îi spun mai multe lui Sasha decât regulile exprimate prin vorbe. Îmi place să cred că descoperă reguli și limite naturale privind la mine, fără constrângeri și amenințări. Iar în câmp putem fi doar noi doi, cu liniște și încredere, în mijlocul naturii care este exact așa cum e viața: frumoasă, plină de surprize, cu provocări și mici hopuri, cu râsete dar și cu julituri.
Câmpul nu este doar o oportunitate de a respira aer curat și de a face sport. Pentru mine, expedițiile în câmp sunt un mod de a-l învăța pe copilaș că lumea este mai mare decât casa noastră, decât curtea noastră și strada noastră.
Câmpul este imens, este plin de necunoscut, este frumos dar e și primejdios. Câmpul ne oferă zilnic alte experiențe și acolo unde ieri era un drum pe care am mers, azi este un canal cu noroi alunecos. Acolo unde ieri era un tufiș, acum este un stup de albine care zumzăie amenințător. Câmpul este nesfârșit, interesant, surprinzător. E un motiv de bucurie dar și un spațiu care cere atenție. La fel ca lumea de dincolo de casa noastră, de curtea noastră, de strada noastră.
Iar dacă ne întoarcem acasă obosiți, murdari și juliți, nu hainele pătate și genunchii dureroși ne rămân în minte. Ci amintirile pe care le-am făcut acolo, în câmp!
Acest articol este inspirat de campania OMO “Lasă-l să se murdăreasca azi ca să devina ce vrea el mâine” care parcă e gândită pentru familia noastră :-) Când am văzut bannerele prin oraș eram cu Ioana în mașină și i-am spus ”Reclama asta parcă e pusă aici special pentru noi”.
Apoi am descoperit experimentul OMO de mai jos și ne-am distrat, recunoscându-ne în el:
