Zilele, nopțile, anii sunt plini de mici lupte. Lupta cu vârsta, cu criticile, cu concurența, cu gândurile negre. Lupta cu vorbele, cu versurile, cu telefoanele. Lupta cu prejudecățile, cu modele, cu jumătățile de măsură. Lupta cu noi înșine.
Uneori, doar uneori, apare câte o rază de soare. Și când apare ea, chiar pentru o clipă, simt că n-am trăit degeaba, simt că drumul, de cele mai multe ori plin de cotituri și înnecat în ceață, este cel bun.
Avem puţini oameni de show, şi mai puţini artişti, mult prea rar întâlnim vizionari.
Pe Hi-Q i-am văzut multă vreme ca o trupă veselă, cu piese drăguţe şi… cam atât. Am crescut practic prin studiouri şi s-ar zice că sunt greu de impresionat. Dar mă ating lucrurile simple, bucuria pe care o poţi aduce cu un cântec, energia vibrantă a unui concert reuşit, sinceritatea unui zâmbet în lumina reflectoarelor, aplauzele oferite din inimă. Căci, dacă aş pierde asta, aş fi… degeaba.
Pe Florin l-am cunoscut acum doi ani, când era singurul artist român care înţelegea cu ce se mănâncă online-ul. Mi-a câştigat respectul pentru că l-am văzut maturizându-se în public şi devenind, din starul pop cu alură veşnic adolescentină, tânărul cantautor care “flirtează” cu afacerile… şi îşi apreciază obiectiv succesul.
Apoi am descoperit-o pe Anya, noua voce Hi-Q, care dă clasă multor cântăreţe autohtone. În primul rând, cântă pe bune şi nu simte nevoia să urle în microfon ca să arate cât volum are. Cântă elegant – cred că acesta e cuvântul potrivit.
Pe Mihai nu am apucat să-l cunosc mai bine, dar la ultima petrecere eOk şi la filmările de ieri m-a convins: e definiţia omului de show. Poate face şi cel mai emo (aka sad and emotional) adolescent să danseze şi să simtă bucuria momentului.
Ieri, la filmările clipului “Lose You” a fost show pe bune, s-a cântat cu trupa.
Mă bucur şi aşa că am gustat un strop din magia Hi-Q, aşa cum nu credeam c-o să-i cunosc vreodată.
Mulțumim pentru raza de soare.
Comments are closed.