Profesorul de economie aplicată Joel Waldfogel de la Carlson School în cadrul Universității Minnesota demonstrează statistic că dezvoltarea internetului și apariția programelor Peer-to-peer nu a dăunat muzicii, ci dimpotrivă suntem martorii unei creșteri cantitative și calitative în domeniul muzical.
Studiul a apărut în 7 octombrie 2011 și se intitulează “Protecția drepturilor intelectuale, schimbările tehnologice și calitatea noilor produse în industria muzicală, de la Napster până în zilele noastre”.
Domnul Waldfogel arată în 41 de pagini că apariția Napster nu a distrus industria muzicală așa cum susțin sus și tare marile case de discuri și că evoluția muzicii înregistrate și a veniturilor din întreaga industrie au avut un trend ascendend de atunci.
De ce e important acest studiu? Pentru că ne arată clar, cu cifre economice și statistici că Internetul nu este ucigașul artiștilor și al muzicii [așa cum încearcă să ne învețe RIAA, de exemplu] ci dimpotrivă – accesul ieftin la Internet este un catalizator foarte important al dezvoltării societății umane.
Internetul a adus informație și presă liberă în țări sărace sau izolate politic. Internetul a adus democrația în țări unde libertatea cuvântului și libertatea de exprimare erau interzise [vezi revoluțiile coordonate pe Facebook de anul trecut].
Iată că Internetul face ca și creativitatea să prospere, și e firesc să fie așa… oamenii din colțuri diferite ale lumii pot lucra împreună, se pot inspira din cultura altor popoare, pot colabora și pot crea lucruri cu totul noi. Iată că Internetul, prin globalizarea pe care o aduce, crește competitivitatea pe piața muzicală iar compozitorii și artiștii sunt împinși să fie mai buni, mai inovatori, mai creativi.
În Suedia [țară care este între primele în toate topurile importante din lume: calitatea vieții, fericirea poporului, siguranța cetățeanului, piață economică fiabilă etc.] se discută ca legătura la Internet să fie introdusă ca drept fundamental al omului, alături de dreptul la libertate, egalitate, libera exprimare. Din acest motiv sunt împotriva ratificării ACTA care ar aduce o îngrădire a acestor drepturi!
Concluzia profesorului universitar este următoarea:
Am prezentat dovezi din trei studii independente pentru a arăta clar că de la apariția Napster calitatea noii muzici nu a scăzut. Deși este adevărat că marile case de discuri au avut vânzări și profituri din ce în ce mai mici nu există nicio dovadă că consumatorii de muzică au avut de suferit din cauza vreunei scăderi a creativității. Ritmul în care apar produse muzicale noi este la fel de susținut ca înainte, dacă nu chiar mai puternic.
În ciuda acestor concluzii se pot ridica două obsevații.
1. În primul rând este posibil ca lipsa de protecție în domeniul drepturilor de autor coroborată cu celelalte schimbări din tehnologie să fi grăbit intrarea într-o eră și mai creativă. Este imposibil de spus exact dacă creativitatea ar fi fost la fel de mare și fără piraterie.
Un lucru este clar: rezultatele creative sunt din industria muzicală sunt la fel de bune, dacă nu mai bune decât erau înainte de apariția Napster.2. A doua observație este că, deși muzica are o calitate înaltă în ciudat schimbărilor din IT, este greu de spus dacă această descoperire va putea fi replicată și în alt domeniu, precum cel al filmelor, unde publicarea produselor este mult mai costisitoare.
Lucrarea completă o poți citi aici. Un interviu cu profesorul Waldfogel găsești aici.
Comments are closed.