Muzica românească din ultimul secol s-a inspirat prea rar din generosul fond folcloric românesc, cu rădăcini în miturile dacice, inspirație ortodoxă, influențe balcanice, grecești și turcești.
E greu să vii cu ceva spectaculos după “Rapsodia Română” a lui Enescu dar muzica non-simfonică [muzică ușoară] are atâtea și atâtea genuri și subgenuri, o paletă aproape infinită de sonorități și instrumente… și totuși atât de puțină dorință de a se inspira din cea mai adâncă sevă a culturii naționale.
Acea sevă arhaică ce ne face diferiți și originali în cel mai sănătos mod posibil.
Gheorghe Zamfir a reușit în anii 60-70 să popularizeze pe plan mondial doinele românești în filme franceze și americane de succes. La noi acasă sistemul comunist făcea presiuni prin cenzură și amenințări asupra unei trupei rock nou-înființate la Timișoara în 1962 – Phoenix. Aceștia lansează la începutul anilor ‘70 două albume de etno-rock care au rămas legendare: “Meșterul Manole” și “Mugur de fluier”
Dacă nu luăm în considerare episoadele întâmplătoare de inspirații balcanice de înainte de 1989 [cum este cazul celebrului șlagăr Dan Spătaru “Drumurile noastre” care este o adaptare a unei melodii populare sârbești] vom descoperi prea puțin folclor în muzica românească!
După Revoluție setea de tot ce vine din Occident se simte pregnant în muzica pop, rock și hip-hop. După atâtea decenii de dictatură și izolare artiștii se inspiră aproape exclusiv din muzica anglo-saxonă și americană, tot ce sună “ca afară” este binevenit, orice sună românesc este “comunist”.
Avem prea puține exemple de proiecte muzicale românești care să se inspire din folclorul românesc într-un mod care să sintetizeze filonul tradițional dar să aducă și un înveliș original.
Prea puțini au înțeles cu adevărat motivul succesului Class “A dui doina”, probabil prima trupă dance românească, lansată și promovată în emisiunea Școala Vedetelor în 1996. Cei patru artiști au compus o melodie complet nouă folosind modalități și teme populare românești, nu au făcut doar o preluare cu orchestrație modernizată, așa cum lansa cu imens succes Marius Dragomir “Party in Transilvania” cu un an înainte. Din păcate Class nu a continuat să lanseze piese etno-dance deși trupa a avut mare succes de atunci.
O dată cu explozia muzicii dance pornită de primul post TV muzical, AtomicTV, trupele tinere s-au inspirat din muzica populară românească într-un mod simplist – melodii vechi cu sound-uri noi. Aceste preluări ad litteram au avut un succes scurt, deși trupa K1 a încercat să exploreze folclorul românesc și miturile dacice în perioada 1998-2004 cu albumele “Legenda”, “Mă luai” și “Pentru România”. Trupele etno-dance lansate de Radu Fornea de la K1 n-au făcut decât să reorchestreze melodii din folclorul nou și din tradiția lăutărească, fără să mai sublimeze temele populare într-o muzică nouă, așa cum reușiseră Phoenix și Zamfir.
————————————-
Anul trecut Bean a lansat un proiect care readuce în atenție teme vechi folclorice și muzică populară autentică – Subcarpați .
Am semnalat apariția albumului Subcarpați pe blogul acesta, uimit de abordarea electro/dub/dnb/triphop a solistului trupei Șuie Paparude. Mai mult decât să preia sample-uri din muzica etno, Bean promovează și prin versuri filonul autentic românesc, vezi “Doina Spiritului”:
Imi zice Bean imi place hora
Baladele, colindele nu le ignora
E diferit fata de ce fac eu de ce Goran Bregovic
Suna alfel aici
Toate sunt vechi, avem si dansuri
Ritualuri pagane avem si balansuri
Si autentice si falsuri
Cantand de cand te nasti si mori cu glasuri
Limba noastra e o comoara
Avea 3 dialecte odinioara
Spune ca a fost doar barbar in munti
Te dezbrac te alerg descult prin munti
Cu sonorități electronice inspirate din muzica underground mixate inspirat cu teme folclorice Subcarpați face un arc de cerc peste istorie, sound-ul și mesajele fiind noi și vechi în același timp, futuriste și arhaice în același timp.
Un aer fresh izvorât din cele mai vechi rădăcini românești. De acolo de unde toți artiștii români ar trebui să se inspire, înainte de toate.
—————————————
Citește și articolul lui Paul Breazu din Dilema Veche.
Sa nu uitam, voit, dle Grozea, ca interpretul si compozitorul Marius
Dragomir este deschizatorul stilului muzical ETNO-REGGAE-DANCE (kashay-music)
aducand pe panza folclorului modern nu numai o pata de culoare ci si o
imbogatire cu un motiv national bine conturat fiind etalon pentru multi
ceilalti care i-ati citat. Da…, preluare…de linie melodica la refren si
acela stilizat de compozitor avand versuri in limba engleza aducand in fata
mitul lui Dracula si petrecerea din Transilvania, ceea ce nici unul dintre cei
amintiti mai sus nu s-au gandit sa faca. Nemaivorbind ca la strofa avem de-a face cu o linie
melodica si text care ii apartin compozitorului si nu este o sursa de
inspiratie folclorica. Marius Dragomir este primul artist care a intrat in TOP
BILLBOARD in 1995 cu stilul kashay-music ,,Party in Transilvania,, cu cele mai
mari vanzari si premiul de popularitate. Daca si Estul si Vestul au recunoscut
notorietatea si bunul simt muzical
componistic pe care artistul Marius Dragomir le-a distribuit intr-un balans
perfect, de ce unii dintre colegii dansului nu au reusit sa ajunga la
performantele cantautorului? Probabil ca acolo unde Marius Dragomir a creat
echilibru…firesc ca altii au incercat dezechilibru. In incheiere, incercati
sa va documentati mai temeinic pentru a avea un tablou cat mai complet al
oricarui artist, in cazul de fata al artistului, compozitor si interpret Marius
Dragomir.