L.A. si New York

Marti a fost o zi plina, si asa se si parea dupa programul pe care il aveam fixat in calendarul telefonului, asa ca m-am pregatit sufleteste. Dupa ce luni George a inregistrat percutii cu Razvan, percutionistul nostru, pentru inca 4 piese Hi-Q, marti a venit vremea basului si a chitarilor. Am reusit sa tragem o piesa intreaga, plus basul pentru a doua, ne mai intalnim si joi pentru a termina. Apropo, Solo, chitaristul nostru, nu mai pleaca la mare pentru acel job, organizatorul s-a dovedit a fi foarte neserios. Ce „surpriza”!…

Dupa ce am terminat orele programate pentru Hi-Q, pe la 5 dupa-amiaza, l-am „furat” pe Solo pentru niste chitari si la alte piese la care lucram acum. Vreo trei am reusit sa finalizam azi, si suna promitator! Desi stiu ca doar 10% din orchestratiile incepute vor fi vandute si vor ajunge hituri, dar tot e bine ca nu e 0%, nu?

I-am lasat pe baieti sa lucreze in continuare si am fugit acasa pentru un dus si pentru a ma schimba. Lucru pe care l-am facut cu greu pentru ca pe Moga l-a apucat dorul de conversatie la telefon, desi urma sa ne intalnim peste doua ore oricum, asa ca am facut tot ce am putut face fiind cu telefonul la ureche, atent si la propunerile lui. La 8 si jumatate m-am infiintat la cina la care fusesem cu totii invitati de un bun prieten de-al nostru, plecat de 8 ani in L.A., si care a venit pentru cateva zile in vizita in Romania. Eram foarte ofticat ca nu pot sta mai mult de ora 9, cand trebuia sa fug in alta parte, la intrunirea Consiliului Director ARTIS (Asociatia Romana a Tinerilor Interpreti si Compozitori)! Mai ales ca la cina prietenului din L.A. erau aproape toti prietenii nostri comuni, plus cateva persoane foarte importante din show-biz… Plus un „executive from MTV States”, cum mi-a fost prezentat un tip tanar, asiatic, foarte simpatic.

La ora 9 fix eram in partea cealalta, asteptand restul gastii de compozitori pentru sedinta lunara a asociatiei noastre de aparare a drepturilor compozitorilor, pregatit ca un presedinte ce sunt, cu ordinea de zi scoasa la imprimanta in 11 exemplare, cu propunerile mele pentru noii membri, etc. Din pacate nu a fost cvorum, asa ca am re-programat-o pentru vineri seara! Si am fugit inapoi la cina prietenului nostru…

Ma uitam la masa si vedeam doar oameni pe care ii respectam, fie ca mi-erau prieteni, fie ca erau doar cunostiinte, si, pentru o clipa, m-am simtit foarte mandru ca sunt intr-o companie selecta! Oameni realizati profesional, intre 30 si 45 de ani, cu cariere de necontestat, foarte cunoscuti de show-biz, fara a fi vedete de tabloid, fara a fi „one-hit-wonder”… Si, desi practic nu eram din aceeasi generatie cu ei, ma simteam in largul meu si discutiile se legau firesc, iar eu ma simteam confortabil in acel cadru!
Cea mai aprinsa discutie a fost deschisa de Loredana si Gabi Cotabita, vis-a-vis de manele si politica radiourilor comerciale.

Dupa ora 1 noaptea am plecat cu gasca sa bem si in cinstea Biancai, care a venit din New York in vacanta, dar eram prea obositi, si am lasat-o pe maine…

„Quando, quando, quando” – Michael Buble feat. Nelly Furtado.