Eu si Phoenix

Duminica seara am avut bucuria sa vad live din nou un concert Phoenix! Spre deosebire de concertul Compact despre care povesteam mai de mult, acest concert a fost tinut in fata unui public neavizat, ne-platitor de bilet, deci este mai putin importanta reactia lui… Reactia mea, insa, a fost de respect si admiratie!

Erau 7 instrumentisti pe scena si o armata de tehnici care alergau de colo pana colo pentru a rezolva problemele scenei si ale sunetului! Organizatorii si cei din staff-ul tehnic se comportau ca la un eveniment extrem de important in vietile lor, desi era doar unul dintre sutele de concerte pe care le au anul acesta. Dar toti erau incarcati de o energie care se naste doar in apropierea unei legende! Acesta este cuvantul care mi-a venit in minte cand recitalul Phoenix a inceput: Legenda! Pentru ca muzica lor se leaga de mituri, de folclor, de trecut. Si pentru ca ei insisi sunt niste legende!

Tandarica este preferatul nostru! Energia cu care umplea spatiul de sunete, dexteritatea dusa la rang de arta, pasiunea pe care o punea in fiecare fus, in fiecare tom, in fiecare premier, placerea nedisimulata de a canta, toate acestea sunt calitati pe care le admiram si le respectam! Iar toate acestea imbraca un talent pur, care ne-a dus catre taramuri de poveste…

Phoenix exista din anul 1964. Sunt peste 40 de ani de scena! 40 de ani!! “Dar dati-mi viata inapoi/ Ce-am risipit pentru voi/ Uitand de tot si de doi ani de pribegie/ Inc-o mie dulce-a mai ramas”

“In umbra marelui urs” – Phoenix

[tags]Phoenix, Pasarea Phoenix, Music, Romania[/tags].