Să tot fie vreo 2 ani de când nu mă mai uit la TV. Aproape deloc.
Singurul moment este chiar când mă bag în pat, târziu de tot, și zappez. Dacă am noroc dau peste un film pe HBO sau peste ’How it‘s made’ pe Discovery Channel.
Încerc să nu fiu fițos (apropo, oare ce înseamnă asta defapt?) și să spun că tot ce e românesc e prost. Dar zappând m-am plictisit. Sau enervat. Sau oripilat.
Era un show, ceva cu vedete care se luau la întrecere. Putea fi haios. Dar erau 6 personaje în platou pe care eu nu le știam. Cine sunt, frate? Ei zic că-s vedete, dar nu asta e problema, că dacă emisiunea era simpatică nu mai conta dacă sunt sau nu vedete, dacă le cunosc eu sau nu. Problema era că făceau glume cu prezentatorii din care eu trebuia să înțeleg ceva… Dar cum eu nu știam cine sunt și la ce ’Crevedia’ se refereau, nu râdeam. Next!
M-am prins că unele posturi au audiențe mari doar prezentând scandaluri și penibil. Văd și eu comentariile de pe net și din ziare. Dar jur că nu-mi vine să râd. Nici măcar să râd. Nu sunt eu vreun profesor universitar, dar mizeria umană mă deprimă. Iar țipetele mă sperie. Next!
Știrile cu morți nu aduc nicio valoare vieții mele.
Pe bune. Cu ce sunt eu mai bun, sau mai deștept, sau mai informat dacă aflu toate grozăviile astea? Credeți-mă, grozăvii văd și eu în jur, nu trebuie să mi se aducă aminte de ele…
În State existau posturi care re-difuzau doar seriale de comedie, toată ziua. Unii vor zice că e spălare de creieri și dezinformare.
Eu zic că pentru informare avem internetul.
Sunt mai relaxat fără TV. Pentru că, am observat eu, țara poate trăi și fără să știu eu cine e studenta porno sau Iliuță, și ce mai fac ei în fiecare zi.
Comments are closed.