În era numerelor de vizualizari și a retweeturilor, conformismul devine regula.
Daca citiți acest articol online veți observa că deasupra lui este un buton numit „like”. Vă rog să vă opriți din citit și să apăsați pe el chiar acum :-)
[articol Wall Street Journal scris de Neil Strauss]
Vă mulțumesc. Mă simt mult mai bine acum. E mișto când ești plăcut.
Nu uitati sa lasati un comment, sa scrieti pe Twitter, blog sau StumbleUpon despre acest articol. Si sa-i dati un „+1” daca sunteti pe noua retea de socializare Google+. De fapt, daca nu vreti sa cititi restul articolului, ramaneti pe aceasta pagina cateva minute inainte de a naviga in alta parte. In felul acesta, o sa apara in statisticile site-ului ca ati citit tot textul. Candva, exista ceva numit punct de vedere. Si, cu mult efort si straduinta, a devenit o idee comuna in anumite parti ale lumii ca oamenii aveau dreptul la propriile opinii.
Din pacate, aceasta idee devine un anacronism. Cand internetul a inceput sa fie folosit de public, a fost vazut ca o eliberare fata de conformism, o lume plutitoare guvernata de pasiune, creativitate, inovatie si libertatea informatiei. Cand a fost monopolizat pentru prima oara de publicitate iar apoi de comert, parea sa fi fost cooptat in intregime si facut sa se conformeze lacomiei si ambitiei umane.
Dar, mai era un element al naturii umane pe care internetul trebuia sa puna stapanire: nevoie de a apartine de ceva.
Butonul „Like” a aparut in anul 2007, pe site-ul FriendFeed, apoi pe Facebook in 2009, a inceput sa se raspandeasca peste tot, de la YouTube la Amazon si marile site-uri de stiri anul trecut iar acum a fost adoptat in mod oficial de Google ca „+1”, care este agreabil si folositor. Prin urmare, pe langa informatii, bunuri si filmulete cu pisici, acum putem cauta si aprobarea celorlalti.
Ma placi! Pana si vedetele se zbat pentru a primi atentie pe Facebook si Twitter.
Asa cum cei care fac stand-up comedy sunt antrenati sa fie amuzanti prin urmarirea replicilor care primesc cele mai multe rasete, asa ne modeleaza aceste butoane ideile noastre pe internet, astfel incat sa ne conformam cu opinia publica. O actualizare a statusului care nu primeste like-uri (sau un tweet inteligent care nu este dat mai departe) devine echivalentul unei glume la care nu rade nimeni. Trebuie sa fie regandit si rescris.
Asadar, nu ne aratam adevarata personalitate online, ci o masca menita sa se conformeze opiniilor celor din jur.
Cand ne uitam la ce pun ceilalti – fie un video, fie o stire – avem posibilitatea de a vedea cati au dat like si, de cele mai multe ori, daca au dat si prietenii nostri like. Astfel, suntem incurajati sa nu ne formam propriile opinii si sa asteptam sa ne spuna altii cum sa ne simtim. Cultura „Like”este opusa conceptului de respect de sine, pe care o persoana sanatoasa ar trebui sa o dezvolte pornind din interior, si nu din exterior. In schimb, suntem modelati de aceste numere, care nu se rezuma doar la like-uri ci includ si numarul de comentarii generate ca raspuns la ceea ce scriem si numarul de prieteni sau followers pe care ii avem.
Am vazut vedete care sufereau din cauza ca alti artisti aveau mai multe like-uri pe Facebook sau mai multi followers pe Twitter decat ei.
Deoarece este atat de usor sa ne hranim nevoia de valoare personala adunand followers, like-uri si vizualizari, retelele de socializare au devenit ocupatie pentru multi oameni care altminteri si-ar folosi energia pentru carti, muzica sau arta – sau chiar pentru propriile afaceri pe internet. Acest lucru este valabil si pentru productivitatea scriitorilor si artistilor care sunt deja cunoscuti. Am fost recent la o emisiune radio cu un autor care, spunea intervievatorul, scrisese in medie cate un tweet la fiecare 20 de minute in ultimii 2 ani. In ciuda timpului si efortului pierdut pentru a strange followeri si pentru a-i mentine, imediat ce reteaua de socializare nu mai este folosita, asa cum s-a intamplat cu MySpace, toata aceasta munca se naruieste precum un castel de nisip.
Psihoanalistul Erich Fromm a prezis cu mai bine de 60 de ani in urma ca omul a „construit un mecanism social complicat care sa administreze mecanismul tehnic pe care l-a facut… Cu cat sunt mai puternice si imense fortele pe care le dezlantuie, cu atat se simte mai lipsit de putere ca fiinta umana. Creatiile sale ajung sa il controleze si isi pierde controlul asupra lui insusi.”
Asa ca hai sa ne rasculam impotriva tiraniei butonului „like”.
Spuneti ce va face diferiti fata de ceilalti, nu prin ce va asemanati. Scrieti despre lucrurile care sunt importante pentru voi, nu despre lucrurile pe care credeti ca vor ceilalti sa le auda. Formati-va propriile opinii despre ce ati citit, nu va uitati la raspunsurile celorlalti cautand indicii despre ce ar trebui sa ganditi. Si, daca microbloggingul nu este forma de arta potrivita tie, nu va mai pierdeti timpul in cautarea unei mici doze de respect si concentrati-va, in schimb, pe lucrurile care va pasioneaza.
Si, va rog, nu luati in seama ce am spus mai devreme. Nu dati +1, like, comment si nu puneti pe Twitter sau StumbleUpon acest articol. Ati face mai mult rau decat bine.
————
Domnul Strauss este autorul a sapte carti care au ajuns best-seller. Cea mai recenta carte a sa
este „Toata lumea te iubeste cand esti mort: Incursiuni in lumea faimei si a nebuniei.”
Comments are closed.