Prin definiție muzica este subiectivă și poate fi greu pusă în canoane fixe. Cum poți spune că știi care e cea mai bună melodie a anului 2014 fără să arunce cu pietre toți oamenii?
De fapt este greu să spui chiar și că o melodie e bună și alta e proastă, unii susținând chiar și că nu există muzică proastă!
Și atunci cum poți face un top al calității muzicii, mai ales în vremurile noastre când muzica [pop, adică populară, adică non-simfonică] se împarte pe zeci de genuri, pe sute de subgenuri și substiluri, pe mii de influențe și combinații?
Totuși există nenumărate topuri muzicale! Topurile muzicale sunt la modă pentru că ascultătorii au nevoie de filtre – de oameni sau instituții [precum radiouri, televiziuni, case de producție, ziare, bloguri] care să scoată la lumină cele mai “bune” melodii din miile de piese lansate în fiecare zi.
În general topurile celebre dau la o parte criteriul subiectiv de care vorbeam mai sus și încearcă să fie cât mai obiective, folosind criteriul Popularității.
Billboard, de exemplu, folosește criteriul difuzărilor și al vânzărilor pentru a-și face celebrele topuri, rezultând clasamente care ne arată cele mai difuzate melodii ale momentului la radio, televizor, pe Internet. Nu sunt cele mai Populare deși ele devin populare datorită difuzărilor repetate [heavy-rotation]. Aici intervine și întrebarea “Cine a fost primul: oul sau găina?”, tradus în “Melodia X e populară deci va fi difuzată des, sau este difuzată des și astfel devine populară?”. Nu vom știi niciodată :-) De asemenea melodiile din Billboard nu sunt cele mai Bune deși, în general, melodiile difuzate des de radiouri și televiziuni au un nivel calitativ ridicat. Excepțiile confirmă definiția din introducere: fiind subiectivă, muzica de “proastă calitate” poate fi iubită totuși, dacă Subiectul [adică ascultătorul] o place.
YouTube are de asemenea un top al difuzărilor care ne arată care este muzica cea mai populară într-o zi/lună/an anume. Deci folosește tot un criteriu obiectiv.
Totuși unii nu se dau la o parte să facă topuri subiective: nouă ne plac aceste melodii din diferite motive [subiective] și nu ne plac alte melodii din alte motive [subiective]. Fanii apreciază și filtrele subiective, mai ales dacă acea entitate, fie că este un specialist în muzică sau o publicație dedicată muzicii, a demonstrat că are gusturi bune.
Cele mai cunoscute reviste de critică muzicală din lume sunt Rolling Stone, NME, Pitchfork și SPIN.
NME este o revistă britanică fondată în 1952. Cei de la NME sunt niște clasici în critica muzicală internațională!
Pitchfork este o revistă exclusiv online, cu o echipă editorială din Chicago, care se concentrează pe muzica independentă.
Spin e revista americană care s-a dorit la început o alternativă la celebra revistă Rolling Stone care aborda o atitudine mai serioasă, mai main-stream.
Trei din aceste reviste au ales Future Islands “Seasons” ca cea mai bună melodie a anului 2014. Rolling Stone a pus piesa grupului synth-pop pe locul 9, o poziție de asemenea onorantă!
Pentru mine această alegere a fost o surpriză, eu nu am auzit de trupă și nici nu am “întâlnit-o” anul trecut în topurile de difuzări pe care le citesc. Am căutat rapid pe Internet să aud cum e cântecul misterios care i-a convins pe atâția specialiști!
Iată filmarea de la emisiunea lui David Letterman, unde Future Islands și-a făcut debutul la televiziunea națională:
Cum sună cea mai bună melodie a anului 2014?
Cum e timbrul solistului? Cum e interpretarea lui? Cum e dansul lui?
Iată ce spun cei de la Pitchfork despre acest single:
A couple of years ago Future Islands were a tiny indie band on Thrill Jockey, gradually assembling a small but devoted cult. This year they got about as close as an indie rock band can to being a household name. You know what happened in between: a performance on “Late Show With David Letterman”, which found lead singer Sam Herring wilding out and owning the stage with some seriously goofy and committed dancing. Letterman was thunderstruck, and he sensed the gravity of what he’d just witnessed instantly. A meme was born. But while these digital fragments will always cling to this song and are the reason many people heard it, the song itself needed to matter.
All the pieces, starting with the arrangement and production, fell into place. The new wave of the ’80s was and is often mocked: funny haircuts, too many synthesizers, too much melodrama. But it also happens to the genre that best expresses a certain kind of open-hearted yearning.
Dacă sunteți curioși să aflați mai multe despre trupa Future Islands intrați pe site-ul oficial, pe contul SoundCloud sau pe canalul YouTube.
Videoclipul oficial este foarte interesant, de asemenea.
Nu știu dacă este într-adevăr cea mai bună melodie a anului 2014, dar mă bucur că am descoperit cu această ocazie trupa Future Islands care îmi amintește [în cel mai bun sens] de Erasure, The Killers, Pet Shop Boys și A-ha.
