Toate-s vechi și nouă toate

Monica Anghel (o cântăreață de geniu, cu o voce unică și o tehnică performantă) privea la tarabele din piață pe care erau o grămadă de albume B.U.G. Mafia, La Familia, I-Legal, Paraziții.

„Acest rap nu e decât o modă trecătoare. E ceva ciudat care atrage atenția pe moment. Muzica nu înseamnă țipete. Textele nu sunt deloc poetice și nu au nicio calitate artistică. Oamenii vor să audă muzică frumoasă, cu versuri de dragoste, melodii cântate de voci de calitate. Hip-Hop-ul nu va fi niciodată ceva important, nu vor exista concerte, festivaluri, vedete respectate. Nimeni nu ia în serios această pseudo-muzică.”

(citat fictiv, citește tot articolul pentru clarificare)

Acum câteva zile, un prieten îmi zice:

„Aceste clipuri trap cântate fals de vloggeri sunt doar o modă. Asta nu e muzică, promovează pseudo-cultura. Nu au mesaj, nu au muzică, nu au voci. Nu vor trece niciodată de acest nivel de YouTube. Nimeni nu ia în serios vloggerii ăștia.

(citat real)

Au trecut 20 de ani.

Povestea e aceeași. Probabil a fost aceeași mereu, doar că eu nu am prins decât 3-4 „valuri”.

Dar am prins totuși 3-4 „valuri”.

Știi ce mi se pare cel mai amuzant? Monica Anghel chiar avea dreptate: acel hip-hop care apăruse deodată pe piață nu avea melodie „de calitate” și versurile nu erau poetice.

Greșeala acestor critici este că se uită doar în direcțiile înguste, unde chiar au dreptate.

Însă muzica nu este despre voci puternice [nu mereu] și despre versuri poetice [nu mereu] și despre mesaje pozitive [nu mereu]. Muzica „bună” e acea muzică ce transmite o stare pentru ascultători, una care e relevantă așteptărilor și viselor acelor ascultători.

Și chiar dacă „Înc-o zi, înc-o poveste” [una dintre primele piese B.U.G. Mafia] nu are o melodie frumoasă, cântată de voci finistate la Conservator… a fost un cântec care a rezonat cu puștanii din cartierele sărace din București mai mult decât orice hit Monica Anghel.

Și chiar dacă „Scuze” [unul dintre hiturile trupei de vloggeri 5Gang] are versuri puerile și interpreții nu prea nimeresc notele… e un cântec relevant pentru viețile, preocupările și visele puștanilor de pe YouTube-ul românesc.

Alte vremuri. Aceleași critici. Aceleași prejudecăți.

Muzica nu e cum vreți voi, nu e nici măcar cum vreau eu. Muzica este o energie care evoluează o dată cu oamenii.

*În acest context „Monica Anghel” nu este un personaj real, citatele sunt fictive.