Iasi

Am cântat la Iași aseară, mare succes, multe fete, multe de tot, un raport de 25 la 1 femei/barbați.

Concertul a inceput in plin si noi, barbatii de pe scena, eram vrajiti de numarul de femei din fata noastra, toate aranjate si cochete, toate femei-femei, nu pustoaice-copii. Pe la a 3-a piesa am vazut-o, era linistita si cuminte, cu parul blond inchis, delicata, cu maini subtiri si rochie gri-verde. Parca si vocea mea era mai puternica, si zambea inima in mine… Aveam cui canta!

“Lumea mea e vrajita de tine, inima te vrea iar langa mine”

Dar, ce se intampla?, a disparut? Unde e? Am cautat-o cu privirea prin toata sala, printre zambetele si taioarele care cantau cu noi, dar ea… nicaieri! M-am dezumflat de tot, atat de scurta a fost iubirea noastra.

“Imi bate tare inima dar ea n-aude nu o vrea”

Ce sens are un concert de succes daca eu nu am cui canta, cui dedica fiecare vers, daca nu am privire albastra si timida in care sa gazduiesc privirea mea? Dar stai! Uite ca a venit din nou, si clar, e acolo pentru mine, si ea stie asta. Sau doar mi se pare, dar care e diferenta, pana la urma?

“Timpul s-a oprit, e-o nebunie cum ne-am intalnit! Ce frumoase sunt toate iubirile la inceput!”

Inca vreo 5 melodii am avut publicul meu in publicul nostru. Ascultatoarea mea preferata, zambetul ei alb pe rima care abia acum are sens. Dar, asa cum o minune nu dureaza mai mult de 3 zile, iubirea nu tine mai mult de 3 ani, nici privirea ei nu a fost doar a mea mai mult de 30 de minute. Ultimele 7 melodii… Iar eu am ramas iar singur. Cu privirea in baloanele de pe tavan.

“Eu m-am schimbat si orice-ar fi as vrea sa uit prin ce-am trecut si cat am suferit”

Iasiul a revenit in inima mea. Pam-pam, the end!

PS: si prietenul nostru Alex a fost la concert împreună cu Andreea.

[tags]Hi-Q, Music, Romania, Iasi, de10ani, concert[/tags]