Blogurile – un pericol pentru democrație

Hai că sunt culmea: tocmai eu, care sunt invitat la conferințe și workshop-uri să le povestesc studenților despre puterea și importanța blogurilor, tocmai eu care am blog de 4 ani, când românii încă aveau internet dial-up :-) iar colegii mei artiști încă sperau că vânzările de CD-uri vor reveni la vremurile frumoase de altă dată…

Carevasăzică eu, promotorul blogurilor și a conversației online să scriu [pe blog!] o așa enormitate? Cum adică pericol pentru democrație? Adică un fel de Al-Qaeda?

Da, vorbesc serios.

Să o luăm ușor, de la paș‘opt.

Blogul a fost la început un site personal unde autorul scria articole despre viața lui sau despre meseria pe care o avea. Articolele apăreau în ordine invers cronologică, adică primul articol era cel mai nou. Următorul pas a fost ca articolelel să poată fi comentate, un pas foarte important în istoria social media!

Revoluție!

Pentru prima dată în istorie cititorii pasivi putea deveni actori activi în conversație, puteau aduce adăugiri, critici – adică valoare adăugată. Unele articole aveau comentarii atât de pertinente încât comentariile deveneau parte din blog și chiar se transformau în cărți best-seller [vezi celebrul exemplu „The Long Tail” al lui Chris Anderson].

Power to the people! Bloggerii [încadrați în genul proxim ’jurnaliști’] deschideau o nouă eră: democratizarea informației și a jurnalismului.

Consumatorii au devenit prosumeri [producători de conținut + consumatori].

Ce s-a întâmplat apoi? Blogurile au explodat ca număr și ca audiență, zeci de mii de bloggeri [doar în România] scriind despre orice pe internet: de la viața de zi cu zi până la proză, recenzii de carte, de film, articole sociale și politice, glume, filmări și orice îți trece prin minte… și mai multe chiar!

La început bloguri aveau doar cei din domeniul IT și din Media. La început comentau câțiva oameni, probabil tot din IT sau din domeniile adiacente. Apoi, pentru că e democrație domnule!, toată lumea a prins gustul comentarilor pe bloguri.

Și au apărut tipuri noi de comentatori, printre altele:
– postacul: membru de partid care comentează pe ziarele online și pe blogurile cu subiect politic, apărând sau criticând la comandă, în funcție de interesul partidului
– gigi-contra: el crede că totul e nasol, totul e prost, românii sunt leneși, fără viitor, toți ne fură, toți sunt idioți
– haterul: un fel de gigi-contra, doar că atacă doar o persoană [în general un blogger cunoscut] pe toate blogurile și forumurile
– băgătorul în seamă: oricare ar fi subiectul articolului BîS comentează ca să fie și el acolo unde e lumea
– cancaniștii: comentatorii de pe tabloidele online pline de maneliști, bârfe despre fufe și fotografii XXX

Ce se întâmplă când acești oameni devin majoritari în comentariile de pe bloguri și ziarele online? Cât de relevante sunt aceste comentarii? Care este valoarea adăugată despre care vorbeam la începutul articolului?

Unii bloggeri deja filtrează comentariile [acceptă criticile doar argumentate și cele scrise corect gramatical] sau chiar le opresc de tot. Sigur, în această situație se încalcă toate regulile conversației bidirecționale din social media

Dar autorii [și subiectele articolelor lor] își schimbă atitudinea din cauza acestor comentarii agresive și ne-argumentate, uneori fără să-și dea seama. Ori se auto-cenzurează, ori scriu mai rar sau dimpotrivă devin la rândul lor agresivi. Pentru că ura naște ură! Și astfel, deși toată lumea știe că X este postac și Y este hater direcția și atitudinea bloggerului au de suferit. De asemenea comentatorii de bună credință vor ocoli articolele pline de ură și de noroi, și astfel mizeria se întinde în ritm accelerat!

Și astfel ajungem la concluzia din titlu: pe măsură ce internetul democratizează conversația în blogosferă, libertatea pe care o avem ne poate dăuna, pentru că la final comentatorii rău-intenționați ajung să cenzureze autorii, să intimideze comentatorii, să sperie publisherii, patronii și sponsorii.

E paradoxal: democrația prost înțeleasă ne duce la concluzia că democrația nu e bună.

Și acesta e un drum periculos, pentru noi toți.