Serban Huidu si o tara de judecători si Dumnezei

Fiecare propoziție scrisă de Pyuric astăzi o puteam scrie și eu. Așa că preiau în întregime articolul ei:

Mi-e scarba de cata rautate poate exista in tara asta. Azi au murit niste oameni si s-a umplut internetul de comentarii in care lumea se bucura pentru necazul altora. In fiecare zi citesc in presa ca s-au produs atatea accidente, doar ca de data asta a fost implicata o persoana publica si toti au devenit brusc judecatori, experti, sfinti. Toti judeca un om, de parca ei niciodata nu au depasit viteza legala, ei iau serpentinele ca la carte, ei nu gresesc. Ei sunt perfecti. Si nici macar n-au avut nevoie de prea multe detalii, au sarit din prima direct la concluzii… “Marea vedeta plina de fitze, asta merita daca are jeep de zeci de mii de euro si depaseste cu viteza! Trebuia sa moara din iarna trecuta! La inchisoare cu el!” (ah, sa nu uitati sa va imaginati si greselile gramaticale care vin la pachet cu toate aceste comentarii, ca limba romana nu mai e la moda si toti se ghideaza dupa propriul DOOM 3).

Cunosc bine portiunea de serpentine unde s-a intamplat accidentul lui Huidu si stiu ca nu e nevoie de cine stie ce viteza ca sa derapezi si sa ajungi intr-o fractiune de secunda pe contrasens: poti sa ai si 10 km/h, si 40km/h, poate sa ninga sau poate sa fie uscat. Poate veni o masina de pe contrasens care sa ia curba mai strans, poate veni o caruta (desi cica suntem in 2011 si carutele n-au ce cauta pe drumurile nationale, dar asta nu le impiedica sa circule), poate veni o masina straina foarte smechera si cu enshpe mii de sisteme de siguranta, poate veni un Logan. Soferul celalalt poate purta centura de siguranta sau nu, poate conduce doar de un an, poate bause, poate are permis de un sfert de secol si reflexe nu la fel de bune ca la inceput… Dar nu conteaza, nu? Ca toti ne credem Dumnezeu si ii judecam cu atata usurinta pe cei din jur. Pana cand ne ardem.