Timp de două săptămâni am vorbit despre altceva. Sau?…
Olimpiada este momentul acela când omenirea se unește, țările fac pace, lumea e mai bună. Dar răutatea și frustrarea din noi a ieșit la suprafață chiar și în aceste momente. Am căutat banii și interesele din spatele organizatorilor; conspirațiile mondiale din spatele antrenorilor americani; politicile din spatele chinezilor; divorțurile din viețile sportivilor. Ne-am bucurat că sportivii de aur se înjură și se acuză unii pe alții. Vezi, vecino Maricica, vezi că sunt și ei oameni?
Am spus cu mândrie că suntem români când sportivii noștri [ai noștri? sunt ei ai noștri?] au luat primele medalii de aur. Apoi i-am certat pe cei care au luat “doar” argint sau bronz, privind de pe canapea la televizor sau la monitor, în spatele unui ecran, în spatele unui pseudonim, în spatele unei șaorme cu de toate.
Site-urile tabloid au încercat să facă trafic cu rezultate și statistici, dar s-au prins repede că nu merge și au trecut la fotografii cu handbaliști sexy și gimnaste surprinse în camere de hotel. [nu, nu-ți dau link]
Noroiul vrea să iasă la suprafață, iar olimpienii n-au reușit să ne atragă atenția prea mult timp. Nu Olimpiada este în pericol, nu sportul este demodat, nu Guvernul Mondial ne sabotează… noi suntem de vină pentru titlurile tabloide și șaormele intelectuale.
Ei? Ei să rămână cu medaliile lor, ce? nu știu eu că sunt și ei doar oameni, ca și mine? Mi-a zis vecina Maricica, a citit ea undeva.
Comments are closed.