Primul concert Tequila la Onești

”Nu se compară Tequila cu Hi-Q” mi-a zis inginerul de sunet ieri, la Onești.

”Asta e muzică, astea-s sunt versuri? Era calitate pe vremea voastră, cu voi, cu 3SE, cu Genius” continuă el încercând să fie drăguț.

Dar el nu știa că sunt ultima persoană care are melancolii de dragul melancoliilor.

Așa că în următoarea oră i-am explicat de ce noul val de vloggeri de top este mult superior muzicii cu care a făcut comparația. Să fie clar, respect muzica pop de acum două decenii și cred că am scris istorie. Dar istorie este și ce fac copiii ăștia acum și e un pas evolutiv.

Let me explain.


”Astea-s versuri?” – păi comparativ cu ”ai plecat și multe nopți am plâns” sau ”inima mea a rămas la tine, sufletul meu plânge după tine”, versurile melodiilor Tequila (căci ea era pe scenă când aveam această discuție ieri) vorbesc despre ura și a superficialitatea de pe Internet (”Antidisstrack”), vorbesc despre ipocrizia românilor în timpul sărbătorilor de iarnă când mai mult stau la coadă și în trafic decât să trăiască autentic tradițiile (”Dragă Românie”), vorbesc despre moda fetelor care sunt întreținute de bărbați cu bani și superficialitatea de pe Instagram (”Tătici de zahăr”).

Există și ironie, există și glume, există și caterincă, dar în general subiectele abordare de Tequila sunt mai profunde și mai concrete decât cele din muzica pop de acum 20 de ani – care erau aproape exclusiv dedicate iubirii, la modul general și universal.

E la modă să atacăm ”copiii ăștia cu youtubul lor” și ”generația asta cu ochii în smartfoane”. E la modă să criticăm ”influensării” care ”fac nimicuri pe net”.

Și de asemenea e ușor să cădem în placa ”pe vremea mea era mai bine”. Cred însă din tot sufletul că pe vremea noastră era fain și de asemenea acum e și mai fain.

Cel puțin văzând impactul pe care Bianca Adam l-a avut aseară la Onești, în fața a peste 2000 de tineri și reacțiile lor online de după concert. Nu e doar divertisment, este o revoluție!

Iar melancoliile nu fac decât să ne orbească – deschide ochi să vezi că există (și) BINE în jurul nostru.