Azi a murit Sergiu Nicolaescu – probabil cel mai cunoscut regizor român din secolul trecut, celebru pentru “Dacii” (1966), “Mihai Viteazu” (1970), “Cu mâinile curat” (1972), “Un comisar acuză” (1974) “Nea Mărin Miliardar” (1979) și multe altele.
Sergiu Nicolaescu era un om cu o personalitate puternică și talente diverse: regizor, scenarist, scriitor, actor, politician. Circula o glumă conform căreia filmul perfect ar trebui să fie regizat de Nicolaescu, scris de Nicolaescu, jucat de Nicolaescu, cu muzica lui Nicolaescu, machiaj de Nicolaescu, filmat de Nicolaescu.
Filmele lui au fost iubite de români în timpul comunismului și pentru că producțiile străine nu prea aveau voie să intre în țară, dar și pentru că Sergiu Nicolaescu a știut să folosească teme patriotice și istorice. Așa cum americanii știu să facă filme de succes exagerând și romanțând povești și legende, așa a făcut și regizorul de nenumărate ori. Unii îl critică pentru că a mistificat istoria, dar eu cred că cinematografia este prin definiție o artă care simplifică, înfrumusețează și exagerează faptele istorice pentru a oferi telespectatorului o imagine artistică a unor momente trecute. Cred că aveam nevoie de filme fastuoase care să ne facă mândri de personalitățile noastre din trecut, mai ales în niște vremuri triste în care nu prea aveam motive să fim mândri de țara noastră.
Despre Sergiu Nicolaescu cu bune și cu rele
Cristina Bazavan scrie astăzi cu sinceritate pe blog:
Sergiu Nicolaescu a fost regizorul contextului: a facut cele mai multe filme intr-o Romanie comunista, nu pentru ca ar fi fost cel mai talentat (Lucian Pintilie e exemplul cel mai bun), ci pentru ca a prezentat istoria dupa cum isi doreau conducatorii tarii. A realizat blockbusterele mioritice inainte ca romanii sa stie ce inseamna cuvintul blockbuster si-a ajutat la consolidarea unui sentiment patriotic: milioane de romani si-au indragit conducatorii din vremuri vechi pentru ca filmele lui Nicolaescu le-au potentat curajul si le-au romantat biografiile.
Mi-ar plăcea ca TVR [și televiziunile private] să mai difuzeze filmele semnate de Sergiu Nicolaescu, pentru a le arăta și celor mai tineri că am avut [și] filme grandioase în perioada comunistă. Măcar în perioada aceasta în care vorbim din nou despre el.
Odihnească-se în pace!
Comments are closed.