S-au împlinit 18 ani de Hi-Q!
E momentul să vă povestesc despre Dana, prima [și ultima solistă] Hi-Q. Pentru celelalte articole din această serie vă rog accesați aceste link-uri: Edi Schneider, Bobby Stoica, Dan Badea, Dan Popi, Marius Moga, Nicoleta Drăgan, Șerban Huidu și Răzvan Popescu, Gabriel Huiban, Silviu Păduraru, George Nemeznic și Victor Solomon.
Dana Nălbaru și Hi-Q
Am pornit Hi-Q pe 29 iulie 1996, atunci când Mișu Barb [compozitor din Brașov] ne-a terminat primul instrumental la melodia care urma să se numească “Hi-Q iz in da hauz”. În ianuarie 1997 o cunoșteam pe Dana în studioul ISAC Production unde lucram la primul album. Dana era prietenă cu soția patronului și a fost de acord să înregistreze câteva voci secundare [backing voices] pentru melodia “Alexia”. Nouă ne-a plăcut mult timbrul ei și profesionalismul cu care a înregistrat acele voci, dar eram timizi și ne-a fost greu să îi cerem să cânte mai mult pe acel album.
Până la urmă primul album, lansat printr-un concert la Rectorat, în Brașov, conținea în majoritate piese cântate doar de noi doi. Deși succesul [pe plan local] l-am avut cu melodia “Sfârșit de Septembrie” pe care Dana avea refrenul, trupa hip-hop Hi-Q era formată în acea perioadă din cei doi prieteni buni – Mihai Sturzu [din liceul Unirea] și Florin Grozea [din liceul Andrei Șaguna].
Ne credeam hip-hop-eri, ha ha!…
După câteva concerte în Brașov cariera tinerei trupe s-a poticnit o dată cu Bacalaureatul nostru din 1998. În vara acelui an Mihai și cu mine am dat la facultate, am intrat unde am vrut și ne-am angajat la o firmă din Brașov. După acest scurt hiatus muzical, ne-am hotărât să revenim în muzică :-) dar să o facem cu un nou stil muzical [dance], cu o nouă imagine [Mihai, Dana, Florin], cu un plan de afaceri serios.
Cu primii bani câștigați la noul job ne-am luat haine de scenă de aceeași culoare și am investit în muzica noastră. Am mers la Sebeș, unde era Mecca muzicii românești în acel moment datorită studioului lui Edi Schneider [aka DJ Phantom]. Citește povestea compunerii primei noastre melodii la Edi Schneider aici.
Așa arăta trupa Hi-Q în prima ședință foto din 1998:
Adevăratul succes al trupei a început în vara anului 2000 când am fost aleși să prezentăm o emisiune estivală la Antena1, în direct de la mare, din Costinești. Piesa noastră “Totul va fi bine” a fost pusă ca generic, astfel că milioane de oameni auzeau Hi-Q în fiecare sâmbătă și duminică! Succesul nu a venit repede, că munceam deja de 4 ani împreună, dar lucrurile s-au mișcat rapid din momentul în care am început emisiunile… Eram foarte tineri și nu aveam niciun pic de experiență de prezentat emisiuni TV, dar energia și inconștiența noastră :-) erau fresh și plăceau telespectatorilor.
Au existat mereu lupte pentru putere în trupa Hi-Q.
Acum, privind în urmă la puștanii de 19-20 de ani, toate conflictele dintre noi mi se par minuscule. Dar atunci erau adevărate drame, pe care le trăiam la intensitate maximă! Puterea Hi-Q a stat mereu în prietenia și încrederea necondiționate dintre Florin și Mihai. Toate crizele din cei 18 ani de Hi-Q s-au rezolvat [sau nu] datorită legăturii puternice dintre noi doi. Dana trecea prin momente grele pe plan personal în acei ani, dar noi doi, puștanii care trăiam succesul mușcând din el cu poftă, nu aveam cum să înțelegem. Ne simțeam chiar nedreptățiți de ieșirile “divei” dar nu reușeam să privim mai departe de propriile noastre concepții și preconcepții.
La Antena1 am prezentat emisiuni timp de 7 sezoane, toate lider de audiențe:
– Vara 2000: “Totul va fi bine” de la Costinești
– Toamna 2000: “Totul va fi bine” din București Mall
– Iarna 2001: “Totul va fi bine” de la Azuga
– Primăvara 2001: “Colegiul Național Totul va fi bine” de la Teatrul de Vară din complexul Stadionului Național (23 August)
– Vara 2001: “Totul va fi bine” de la Olimp
– Iarna 2002: “Hi-Q noi!” de la Poiana Brașov
– Vara 2002: “Trăiește-ți vara” de la Olimp
Iată câteva imagini din emisiunea “Totul va fi bine” din anul 2001, transmisă în direct de la Olimp pe Antena1:
Au fost ani plini de succese în televiziune și în muzică. Eram iubiți de o țară întreagă, plătiți bine de Antena1 și recompensați extraordinar de impresari. Aveam scutere Piaggio, videoclipuri plătite de casa de discuri, turnee prin toată țara. Aveam coperți de reviste și interviuri săptămânale. Deși eram vedete Antena1, datorită faptului că eram trupă muzicală de succes puteam merge la orice altă televiziune – vezi aici o emisiune Teo Show din 2001, de la ProTV.
Dar aceste succese erau doar vârful icebergului…
În acei ani am suferit mult și am dus lupte grele pentru menținerea unității trupei. Dana, care e cu câțiva ani mai mare decât noi și care avea majoritatea atenției publicului și presei, reușea cu greu să-și găsească locul în trupă, în industria muzicală și în televiziune. Noi doi ne uitam la hiturile din topuri, la milioanele de telespectatori, la zecile de mii de spectatori de la concerte, la banii adunați în conturi… și eram fericiți! Dana căuta altceva iar hiturile și banii nu o făceau fericită.
Țin minte concertul de la Târgu Mureș din 2003 când ea ne-a anunțat că nu va mai continua în Hi-Q. Nu era prima dată când spunea asta, dar era prima dată când urma să pună în aplicare hotărârea ei. Țin minte ca ieri sentimentele de tristețe, de deznădejde, de abandon, care mă încercau stând pe marginea scenei, înainte să intru în concert. Mă uitam la miile de oameni care se adunaseră acolo pentru noi și care ne zâmbeau, și mă întrebam dacă e ultima oară când o să-i mai văd de pe scenă… Aveam 23 de ani, eram un copil speriat, un copil obosit de luptele interne, de nesiguranță, de frustrare.
Dana a plecat din Hi-Q în primăvara anului 2003.
În câteva zile single-ul nostru “Dor de tine, dor de noi” devenea Number One în toată România iar publicul credea că este o melodie de adio a trupei. [Citește aici care era, de fapt, povestea acestei melodii]
Dana a anunțat că pleacă din Hi-Q pentru a urma o carieră solo, în stilul rock care îi era mai aproape de suflet. Eu cred că stilul muzical nu avea nicio legătură cu plecarea ei, eu cred că Dana nu se simțea bine în primul rând cu ea și căuta să-și găsească propriul drum în pace cu ea însăși.
Într-o primă fază nu am vrut să continuăm cu muzica, pentru că șocul era prea mare pentru noi doi… Gândește-te: fusesem preferații publicului și ai presei pentru trei ani, doborâsem toate recordurile de audiențe și de vânzări, iar acum dezamăgeam pe toată lumea!
Așa că am vrut să continuăm în televiziune, tot cu regizorul Laurențiu Rusescu, prezentând emisiunea estivală “Hi-Q noi 2” la Prima TV, în formula de “doi plus unu” [Mihai Sturzu și Florin Grozea alături de DJ Star]. Acolo am descoperit-o pe Alexandra Stan, fetița din Constanța de doar 15 ani cu voce de aur [vezi aici secvența cu Alexandra din acea emisiune].
Apoi am cunoscut-o pe Nicoleta Drăgan și după un an lansam “Gașca mea”. Povestea acelor ani cu Nico o poți citi aici.
Între 2003 și 2010 m-am întâlnit cu Dana de maxim trei ori. Eu i-am purtat mereu pică pentru că m-a chinuit în acei ani în care, dacă reușeam să fim uniți, am fi continuat succesul incredibil început împreună. Pe de altă parte viața mi-a arătat că talentul și determinarea sunt mai importante decât stilul muzical, numele televiziunii sau toanele unei persoane. Voi vedeați emisiuni TV și videoclipuri, dar astea erau de fapt materializările unei lupte cu mine însumi, o luptă pentru a-mi demonstra că succesul muzicii noastre nu stă într-o casă de discuri, într-o televiziunea, într-o solistă, un compozitor sau un tour-manager. Eu luptam pentru a-mi demonstra că succesul stă în mâinile mele! Și am câștigat această luptă, lansând hituri Hi-Q chiar mai mari decât în perioada de început – “Gașca mea”, “Razna”, “Bună dimineața”, “Așa-s prietenii”, “Lose you”.
În 2010 Mihai ne-a propus reunirea. Intuiția lui de manager [care l-a făcut celebru în industria muzicală] îi spunea că milioanele de oameni care ne-au iubit în copilărie și adolescență vor să ne vadă din nou împreună acum. Că am crescut și noi, și ei, și că suntem gata să refacem magia inițială.
Mihai avea dreptate în ambele privințe: noi nu mai eram copiii inconștienți din 2000-2003 și publicul într-adevăr ne-a primit extraordinar. Iată înregistrarea emisiunii EuropaFM din 25 octombrie 2010:
Hi-Q din nou cu Dana Nălbaru, ce știre frumoasă pentru fanii Hi-Q!
Dana s-a întors în Hi-Q mult mai liniștită, mai matură, cu 7 ani de experiență solo și un mare respect pentru foștii/actualii ei colegi. Timp de 7 ani Dana a urmărit emisiunile și videoclipurile Hi-Q și a înțeles că acei puștani neatenți și explozivi deveniseră niște artiști valoroși, respectați de toată industria muzicală. Acum pot să spun cu mâna pe inimă că au fost nevoie de 7 ani pentru ca energiile celor trei membri să se echilibreze și fiecare dintre noi să câștige respect pentru ceilalți doi colegi.
Din 2010 în 2013 am făcut proiecte cu care mă mândresc: concertul aniversar în Hard Rock Cafe, concertul din Garajul Europa FM, turneul “Încă o dată”, matinalul de la TVR1 și emisiunea “În Țara Minunilor” de la TVR2, campaniile din școlile și liceele bucureștene. A fost o perioadă în care am avut mai puțin succes comercial dar am făcut mai multe lucruri pentru sufletul nostru.
În 2012 am lansat un album care nu mai avea nicio legătură cu vechiul Hi-Q, dar care spunea totul despre noul Hi-Q:
“Mai fă o “Gașca mea”,
Mai zi-o tot așa,
Mai fă o “Razna”, iar?
Hai ca exagerezi, clar,
Mă-ntreabă lumea de ce sună altcumva acum,
Sunt altcumva, îi spun,
Sunt altcineva, poate mai bun…
Trece vremea, mă schimb,
Tu nu te poți schimba?
Eu cresc, nu mai pot sta.” – “Strada mea”
Pe albumul “Când zâmbești” se găsește melodia “Soare” care este, în opinia mea, cea mai frumoasă melodie pe care a cântat vreodată Dana Nălbaru:
De ce Dana Nălbaru?
Pentru că ați vrut-o înapoi, a venit înapoi în Hi-Q. Pentru că nu e bine niciodată să spui “niciodată”. Pentru că există o karma și un echilibru în Univers, și acest echilibru trebuie respectat. Pentru că toate poveștile au un început, dar au și un sfârșit.
În următorul articol vă voi povesti despre alți doi oameni importanți din istoria Hi-Q – George Nemeznic și Victor Solomon.
